Legea a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2008
Firmele au avut timp o luna sa-si modifice strategia
Legea 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor în relatia cu consumatorii si armonizarea reglementarilor cu legislatia europeana privind protectia consumatorilor, publicata în Monitorul Oficial nr. 899 din 28 decembrie 2007 a intrat în vigoare la 31 decembrie, urmand ca prevederile acesteia privind sanctiunile sa fie aplicate de la 31 ianuarie 2008.
Termenul de o luna a fost acordat de catre autoritati societatilor care au un astfel de domeniu de activitate, tocmai pentru a le da timp sa se puna la curent cu prevederile legii astfel încat sa nu fie sanctionate. Printre principalele aspecte incriminate de lege se afla publicitatea înselatoare, publicitatea agresiva, falsele oferte “gratuite”, inducerea în eroare a consumatorilor prin omisiune sau prin reclamele-capcana.
Practicile comerciale incorecte pot fi sesizate Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC) de orice persoana sau organizatie care, potrivit legii, are un interes legitim, chiar si de catre operatorii economici concurenti. Acestia au, de asemenea, posibilitatea de a-i actiona în Justitie pe comerciantii care încalca legea privind combaterea practicilor comerciale incorecte.
În ceea ce priveste sanctiunile, care vor fi aplicate de la 31 ianuarie sunt cuprinse între 3.000 si 30.000 lei, în cazul neîncetarii practicilor si dupa luarea acestor masuri, ANPC putand amenda firmele cu sume cuprinse între 6.000 si 60.000 lei, ca masura complementara putand dispune si suspendarea activitatii pana la intrarea în legalitate.
Un alt element de noutate este faptul ca depunerea unei contestatii în instanta de catre operatorul economic nu duce la suspendarea masurii decise de catre ANPC. Pentru o mai buna informare a consumatorilor si a comerciantilor redam continutul anexei 1, parte integranta din textul de lege, care enumera practicile comerciale considerate incorecte în orice situatie.
Practici comerciale înselatoare
1. Afirmarea de catre comerciant ca este parte semnatara a unui cod de conduita, în cazul în care nu este.
2. Afisarea unui certificat, a unei marci de calitate sau a unui echivalent fara a fi obtinut autorizatia necesara.
3. Afirmarea ca un cod de conduita a primit aprobarea unui organism public sau a unui alt organism, în cazul în care aceasta nu a fost primita.
4. Afirmarea ca un comerciant, inclusiv practicile sale comerciale, sau ca un produs a fost agreat, aprobat ori autorizat de un organism public sau privat, în cazul în care nu este adevarat, ori afirmarea ca a fost agreat, aprobat sau autorizat fara a respecta conditiile de agreare, aprobare sau autorizare.
5. Lansarea unei invitatii de a cumpara produse la un anumit pret, în cazul în care comerciantul nu dezvaluie existenta unor motive rezonabile în baza carora ar aprecia ca nu va putea sa furnizeze, el însusi sau prin intermediul altui comerciant, acele produse sau produse similare la acelasi pret, pentru o perioada si într-o cantitate rezonabile, avandu-se în vedere produsul, amploarea reclamei si pretul oferit.
6. Lansarea unei invitatii de a cumpara produse la un anumit pret, pentru ca apoi comerciantul sa recurga la una dintre urmatoarele fapte:
a) refuzarea prezentarii articolului ce a facut obiectul publicitatii;
b) refuzarea luarii comenzii privind respectivul articol sau a livrarii în cadrul unui termen rezonabil;
c) prezentarea unui esantion cu defecte, în scopul promovarii unui produs diferit.
7. Afirmarea falsa ca un produs nu va fi disponibil decat pentru o perioada foarte limitata de timp sau ca nu va fi disponibil decat în anumite conditii, pentru o perioada foarte limitata, în scopul obtinerii unei decizii imediate si al lipsirii consumatorilor de alte posibilitati sau de un termen suficient pentru a putea face o alegere în cunostinta de cauza.
8. Angajamentul comerciantului de a furniza un serviciu postvanzare catre consumatori, fara însa a-i informa în mod clar, înainte de angajarea acestora în tranzactie, cu privire la limba în care furnizeaza serviciul, în situatia în care comerciantul a comunicat cu consumatorul, înaintea încheierii tranzactiei, într-o limba ce nu este limba oficiala a statului membru în care el este stabilit.
9. Afirmarea sau crearea impresiei ca un produs poate fi în mod legal vandut, în situatia în care acest lucru nu este posibil.
10. Prezentarea drepturilor oferite consumatorilor prin lege ca o caracteristica distincta a ofertei comerciantului.
11. Utilizarea unui context editorial în mass-media, în vederea promovarii unui produs pentru a carui reclama comerciantul a platit, fara însa ca aceasta sa se precizeze clar fie în cuprins, fie prin imagini sau sunete usor de identificat de catre consumator (publicitate mascata). Aceasta dispozitie nu aduce atingere prevederilor Legii audiovizualului nr. 504/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.
12. Lansarea de afirmatii inexacte cu privire la natura si amploarea riscului pentru securitatea personala a consumatorului sau a familiei acestuia, în situatia în care consumatorul nu achizitioneaza produsul.
13. Promovarea, cu intentia de a induce în eroare consumatorul, a unui produs care se aseamana cu un alt produs fabricat de un anumit producator, astfel încat consumatorul sa creada ca produsul este fabricat de acest producator.
14. Crearea, operarea sau promovarea unui sistem promotional piramidal, pe care un consumator îl ia în considerare datorita posibilitatii de a primi remuneratie, ce provine în special ca urmare a introducerii unui alt consumator în sistem decat ca urmare a vanzarii sau consumului produselor.
15. Afirmarea de catre un comerciant ca îsi înceteaza activitatea sau se stabileste în alta parte, atunci cand acest lucru nu este adevarat.
16. Afirmarea ca un produs poate facilita castiguri la jocurile de noroc.
17. Falsa afirmatie ca produsul poate vindeca boli, disfunctii sau malformatii.
18. Transmiterea de informatii inexacte cu privire la conditiile oferite de piata sau la posibilitatea achizitionarii produsului, cu intentia de a determina consumatorul sa cumpere produsul în conditii mai putin favorabile decat în conditiile normale ale pietei.
19. Afirmarea, în cadrul unei practici comerciale, ca se va organiza un concurs sau se va oferi un premiu în scopuri promotionale, fara însa a acorda premiul promis sau un echivalent rezonabil.
20. Descrierea unui produs ca fiind “gratis”, “fara costuri” sau într-un mod similar, în cazul în care consumatorul trebuie sa suporte alte costuri, în afara de costurile inevitabile ce rezulta din raspunsul la practica comerciala si din plata pentru livrarea sau ridicarea produsului.
21. Includerea în materialele publicitare a unei facturi sau a unui document similar referitor la plata, prin care se da consumatorului impresia ca acesta a comandat deja produsul promovat, cand, de fapt, acesta nu l-a comandat.
Metodele agresive
• Crearea impresiei consumatorului ca nu poate parasi sediul comerciantului pana cand nu se întocmeste un contract.
• Efectuarea personala de vizite la locuinta consumatorului, ignorand solicitarea acestuia de a pleca sau de a nu se întoarce, cu exceptia situatiilor legitime si în masura justificata, conform legislatiei nationale, pentru punerea în aplicare a unei obligatii contractuale.
• Solicitarea persistenta si nedorita, prin intermediul telefonului, faxului, e-mailului sau prin alte mijloace de comunicare la distanta, cu exceptia situatiilor legitime si în masura justificata, conform legislatiei nationale, pentru punerea în aplicare a unei obligatii contractuale. Dispozitiile prezentului punct se pun în aplicare fara a încalca prevederile art. 15 si 16 din Ordonanta Guvernului nr. 130/2000 privind protectia consumatorilor la încheierea si executarea contractelor la distanta, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 51/2003, ale art. 12 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 9 alin. (1)-(3) din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private în sectorul comunicatiilor electronice, cu completarile ulterioare.
• Solicitarea de la un consumator care doreste sa execute o polita de asigurare de a aduce documente care nu pot fi considerate în mod rezonabil relevante, pentru a stabili daca pretentia este valida, sau lipsa sistematica a raspunsului la corespondenta pertinenta, cu scopul de a determina un consumator sa renunte la exercitarea drepturilor sale contractuale.
• Includerea într-o reclama a unui îndemn direct adresat copiilor sa cumpere produsele promovate sau sa îsi convinga parintii ori alti adulti sa cumpere produsele promovate. Dispozitiile acestui punct se aplica fara a încalca prevederile art. 33 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.
Autor: Afrodita Cicovschi
