Am inceput sa citesc despre Warren Buffet prin 1996-1997 cand, parasind postul de presedinte al Fundatiei Soros Romania m-am intors integral la meseria mea de cercetator al opiniei publice si pietei. Cum munca de cercetator nu-mi consuma tot timpul si toata energia (cata energie ai la 40 de ani!), am profitat de deschiderea primelor piete de capital din Romania postrevolutionara (Bursa si Rasdaq) si am inceput sa cumpar actiuni ale companiilor romanesti. Citisem cate ceva despre felul in care opera George Soros pe pietele lumii dar, cu toata sinceritatea, nu pricepusem nimic. George Soros este un investitor foarte sofisticat pe pietele monetare, care isi asuma mari riscuri in situatii greu de inteles pentru un muritor de rand.

Desi nu pricepeam nimic din ceea ce facea Soros, umblam prin librariile Occidentului si cumparam carti despre investitii bursiere. Erau carti de popularizare, majoritatea pentru primul an de facultate, unele cu tot felul de istorioare interesante in ele. Am adunat un raft, pe care l-am citit cu atentie, in timp ce achizitionam actiuni la companii care intr-o piata normala ar fi valorat 5 milioane de dolari, dar se vindeau la Bucuresti prin 1996-1997 cu 5 mii de dolari. Sau, altfel spus, actiuni care ar fi trebuit sa coste un dolar, costau la Bucuresti un cent.

Obsedat sa nu am nici un fel de legatura cu statul si institutiile lui, imi definisem drept obiectiv sa cumpar actiuni in acele societati care aveau posibilitati de crestere pe piata interna si internationala. Dar cum sa le alegi? Din cinci mii de societati listate pe Rasdaq cum puteai sa calculezi care are sanse si care este cum spun brokerii “un cal mort”? Ce stiam si ce citisem despre Soros, cum spun, nu ma ajuta la nimic. Il intrebam din cand in cand despre o procedura sau alta si el ma trimitea de obicei la manuale.

Citeste si:  Deficitul de cont curent in crestere cu 60%

Cautand un criteriu de selectie a actiunilor de achizitionat am dat peste doi autori pe care ii intelegeam complet: Peter Lynch si Warren Buffet. Peter Lynch a fost un deceniu managerul celui mai mare fond de investitii din America, Magellan, cumparand actiunile societatilor ale caror produse le folosea el sau familia lui: Pizza Hut, Pepsi Cola, Chrysler, American Express, Unilever etc. Adica pizza, bauturi racoritoare, automobile de familie, carduri de credit, detergenti si sampoane etc. Cei mai sofisticati analisti ai pietei bursiere il faceau conservator si incuiat la cap ca nu investea in tot felul de traznai electronice care, iaca intamplare!, se prabuseau cu zgomot la cinci-sase ani de la lansare. Celalalt autor pe care l-am descoperit singur in cautarea mea de criterii pentru investitii a fost Warren Buffet.

Buffet m-a impresionat cel mai mult. Elev al lui Benjamin Graham, cel care a inventat teoria valorii intrinseci a actiunilor, Buffet a pornit de la mica firma de broker a tatalui sau si a ajuns al doilea om in ierarhia bogatilor lumii. Primul este Bill Gates, inventatorul Microsoft, cel dat afara in anul al doilea de facultate, pentru ca nu reusea sa treaca examenele. Buffet, cu doua decenii mai in varsta decat Gates, seamana cu acesta in ceea ce priveste deplina rationalitate a actelor lor, echilibrul si logica gandirii si pasiunea pentru munca lor. Cei doi nu seamana deloc in ceea ce priveste utilizarea calculatorului: Bill Gates s-a chinuit cinci ani pana cand l-a convins pe Buffet sa-si cumpere primul PC si asta numai pentru ca Buffet a invatat sa joace bridge pe calculator utilizand Internetul. Chiar si acum calculele investitorului Buffet, care detine cam jumatate din PIB-ul Romaniei de astazi, se fac cu o masina Texas Instruments cumparata prin 1980.
Exista mari diferente intre stilul de investitii al lui Benjamin Graham, Warren Buffet si Peter Lynch. Nu e locul acum sa le analizez. Dar de la ei am deprins proceduri de evaluare a actiunilor si companiilor care mi-au fost de mult folos atat in munca de cercetator cat si in activitatea de investitor pe piata de capital. Ei trei mi-au confirmat ca modestia investitorului este cea mai buna garantie in fata pietei: Buffet are si acum un salariu de 100.000 de dolari pe an, locuieste in aceeasi casa din 1957 si foloseste cele mai banale produse existente pe piata pentru ingrijirea personala. Prima vizita la Soros acasa a fost intr-un apartament care in Romania ar fi fost considerat “de doua camere confort doi”, desi omul muta zilnic pe piete monetare cam doua treimi din PIB-ul Poloniei din 1990.
Atat Peter Lynch, cat si Bill Gates, Benjamin Graham, Warren Buffet si George Soros au in comun faptul ca provin din straturile cele mai de jos ale societatii, au fost totdeauna in competitie cu ei insisi, au fost modesti – excesiv de modesti, iar cand au simtit ca au atins un anumit nivel au cedat enormele averi pe care le-au acumulat unor organizatii filantropice. Nici unul dintre ei nu crede in averile dinastice. Nici unul dintre ei nu a vrut sa se imbogateasca pentru a consuma, ci pentru a demonstra ca au ceva de spus lumii.

Citeste si:  Arena Leilor la TVR 2: sprijin financiar pentru antreprenori

Ieri s-a anuntat ca Warren Buffet a cedat 85% din averea sa catre cinci fundatii, intre care una este condusa de Bill si Melinda Gates. Acumularea a fost doar competitie, nu consum. Si in nici un caz furt.
O lectie universala de morala in afaceri.

Autor: Alin Teodorescu