Suprafata ocupata de agricultura ecologica, la nivel mondial, era în 2004, de 23 de milioane hectare, cele mai mari suprafete fiind cultivate în Australia (10,5 milioane de hectare), Argentina (3,2 milioane hectare) si Italia (1,2 milioane hectare), potrivit unui studiu SOEL, citat de Rompres si www.SMARTfinancial.ro.
In Uniunea Europeana, incluzand Romania si Bulgaria, tarile EFTA (Islanda, Liechtenstein, Norvegia, Elvetia), Turcia, Bosnia-Hertegovina, Croatia si Iugoslavia, exista mai mult de cinci milioane de hectare în agricultura ecologica, ceea ce corespunde unui procent de 2 la suta din totalul terenurilor agricole.
Din punct de vedere al suprafetelor cultivate în agricultura ecologica din total din suprafata agricola, în Uniunea Europeana pe primele locuri se situeaza Austria cu 11,30 la suta, Elvetia 9,70 la suta, Italia 7,94 la suta, Danemarca 6,51 la suta, Suedia 6,30 la suta, Republica Ceha 5,06 la suta, Franta 1,40 la suta. Suprafete sub unu la suta sunt cultivate în Irlanda, Slovenia, Grecia, Polonia, Slovenia si Iugoslavia.
Suprafetele cultivate în sistem ecologic, în Romania, au crescut în ultimii cinci ani de peste sase ori, de la 17.438 ha în anul 2000, la 110.400 ha în 2005, pentru 2006 fiind estimata o crestere a suprafetei pâna la 170.000 ha. De asemenea, se estimeaza o crestere a suprafetei cultivate ecologic pâna la 1,7 la suta în 2007, circa 250.000 ha, de la 1,16 la suta în 2006 si pâna la 400.000 ha în 2010, adica 2,72 la suta.
Studiile de specialitate arata ca agricultura ecologica este un sector în dezvoltare în Africa, în special în tarile din partea sudica a continentului. Un factor important în dezvoltarea agriculturii organice din Africa îl constituie cererea de produse ecologice din tarile industrializate. Mai mult de 200.000 hectare sunt în prezent cultivate în acest sistem.
Pe baza estimarilor prezentate, vânzarile mondiale din 23 de tari europene, SUA, Canada, Japonia si Oceania au fost de aproximativ 23-25 miliarde dolari în anul 2003 si de 29-31 miliarde dolari în anul 2005.
In ceea ce priveste piata europeana a alimentelor ecologice, Germania are cea mai mare piata de desfacere, cu vanzari de aproximativ 2,5 miliarde euro (2,3 miliarde dolari), iar în ceea ce priveste consumul mediu de produse ecologice pe locuitor, Danemarca si Elvetia conduc detasat.
Pe piata produselor ecologice, se afla atât tarile ce depind de exporturile de produse ecologice, (Italia), cât si tarile care depind de importurile de produse ecologice (Marea Britanie). Extremele de cerere si oferta din fiecare tara se autoregleaza. Potrivit studiului, situatia actuala pare sa se schimbe pentru ca în Marea Britanie se apreciaza ca productia interna va acoperi cererea, în timp ce în Italia, cererea va creste.
In prezent, din ce în ce mai multe produse ecologice se importa din Europa de Est. Un studiu realizat de International Trade Center si de CNUCED/OMC de la Geneva arata ca partea de piata a produselor ecologice din ansamblul pietelor alimentare din tarile cele mai dezvoltate a atins în 2005 între 5 si 10 la suta, în urma unei cresteri anuale a pietei produselor ecologice de cel putin 20 la suta. În tarile în care partea de piata a produselor ecologice este sub unu la suta aceasta crestere va fi si mai mare.
Studiile de specialitate arata ca în Uniunea Europeana suprafata destinata agriculturii ecologice creste anual cu aproape 1 milion de hectare. În Marea Britanie cresterea anuala a fost de 400 la suta, iar Suedia a înregistrat o crestere a suprafetei de 111 la suta.
Din punct de vedere calitativ, cresterile înregistrate sunt si mai importante: Grecia (plus 163 la suta), Portugalia (plus 62 la suta), Franta (plus 35 la suta), Spania (plus 31 la suta) si Italia (plus 22 la suta), tari în care productia ecologica este reprezentata în special din fructe si legume.
Agricultura ecologica s-a dezvoltat, de asemenea, în Ungaria (plus 15 la suta), Irlanda (plus 13 la suta) si Polonia (plus 10 la suta). In Germania, productia ecologica a crescut cel mai putin între 1999 si 2000 (8,6 la suta) în vreme ce la nivel european ea este pe departe principalul debuseu pentru produsele ecologice si al treilea producator, ca si pondere, la nivelul UE.
Germania cunoaste mari probleme de aprovizionare cu cereale panificabile si orz pentru fabrici de bere, precum si pentru oua, produse lactate si carne de porc, aceasta stare de fapt fiind accentuata în anii trecuti de criza bolii vacii nebune.
Franta, care în anii 80 era liderul productiei ecologice face mari eforturi pentru reconversie, fiind obligata sa apeleze la importuri pentru a raspunde solicitarilor consumatorilor. Laptele ecologic reprezinta astazi 25 la suta din piata Danemarcei, 20 la suta din cea a Elvetiei si 10 la suta din cea a Austriei.
Ca o consecinta a acestei cresteri, fabricile de lapte au fost nevoite sa-si mareasca capacitatile de transformare pentru a putea satisface cererea, care pentru moment este satisfacuta în proportie de 30 la suta din import.
Expertii Comisiei Europene estimeaza ca piata produselor ecologice a atins anul trecut o valoare de 23 de miliarde de euro la nivelul Uniunii Europene. Piata produselor ecologice în Uniunea Europeana cuprinde practic toate productiile agricole primare si procesate (paine, vin, carne, lapte, ulei, peste etc).
Potrivit studiului, produsele ecologice sunt în general cu 25-30 la suta mai scumpe decât produsele conventionale, dar în functie de cerere si oferta pot sa ajunga la 400 la suta din pretul unui produs conventional.
In ceea ce priveste tarile din Europa de Est, acestea vor avea nevoie de 10-15 ani dupa integrarea în UE pentru a-si putea dezvolta si structura piata interna. Un exemplu edificator în acest sens este Spania care, la 17 ani de la integrare, începe o structurare a pietei interne. În acest rastimp, Spania exporta aproape în totalitate produsele ecologice pe pietele nordice europene.
Tarile est europene vor trebui sa-si orienteze productia ecologica, catre produse deficitare în UE si anume: proteina vegetala si fructe rosii pentru ca tarile vestice au început sa reduca semnificativ productia în sectoare care solicita multa forta de munca.
Studiul precizeaza ca agricultura ecologica precum si sectoarele ce necesita multa forta de munca nu sunt contingentate în Uniunea Europeana, în consecinta tarile estice îsi vor putea dezvolta cu predilectie aceste sectoare în care nu exista o concurenta tehnica si economica puternica.
Suprafetele mari din Europa de Est, care nu au primit inputuri chimice ridicate în ultimii ani, din lipsa de mijloace financiare ar putea sa devina din “Cenusareasa” o “Alba ca Zapada”, releva studiul, în contextul pietei ecologice europene deficitare. Astfel, aceste tari ar putea “alerga´´ pe unul din putinele culoare în care nu exista concurenti europeni veritabili, din punct de vedere tehnic si economic.
Sursa: Rompres & SMART financial – www.SMARTfinancial.ro ©
