Pare profitabila, dar de fapt cauzeaza pierderi economice. Pina si Franta, una din ultimele redute ale „taxei pe bogatie“, recunoaste ca are mai multe batai de cap decit avantaje: evaziune fiscala, relocarea investitiilor, costuri birocratice. In 1977, Irlanda a fost prima tara care a abolit aceasta taxa. Germania, Austria, Olanda, Danemarca si Italia au renuntat si ele la acest tip de impozit, intre anii 1992 – 2000. In tarile care au pastrat taxa, „luxul“ este cotat la valori foarte diferite: in Franta, bogatie inseamna tot ce depaseste 700.000 de euro, in Spania, pragul este stabilit la 100.000 de euro.
In Elvetia, pragul bogatiei difera chiar de la canton la canton, la fel si cota de impozitare: daca avutiile sub 50.000 de franci elvetieni sint scutite de impozite, ceea ce depaseste 100.000 de franci elvetieni este impozabil in jumatate din cantoane, iar bunurile cu valoare mai mare de 1.000.000 de franci elvetieni pot fi impozitate cu 1,8% pina la 7,5%.

Tarile europene au abolit taxa pe bogatie, pentru ca pierderile economice erau mai mari decit veniturile obtinute. Si in Franta, unde „impozitul de solidaritate pe bogatie“ aduce peste doua miliarde de euro, oficialii admit ca aceasta taxa canalizeaza investitiile spre alte tari.

Taxa pe bunurile considerate de lux pare profitabila, insa experienta statelor europene arata contrariul. In anii ’70, entuziasmul pentru acest tip de impozit a cuprins intreaga Europa, dupa ce tarile germanice si scandinave au introdus „taxa pe bogatie“, arata Christophe Heckly in studiul „Wealth Tax in Europe: Why the Decline?“, publicat in iunie 2004. In 1977, Irlanda a fost insa prima tara care a abolit aceasta taxa, care nu s-a bucurat deloc de popularitatea sperata. Germania, Austria, Olanda, Danemarca si Italia au renuntat si ele la acest tip de impozit intre anii 1992 – 2000.

Citeste si:  Statul se imprumuta intern

Motivele pentru aceasta decizie au fost in mare aceleasi: in primul rind, taxa stimuleaza evaziunea fiscala si descurajeaza investitiile straine, sustine Heckly. Acelasi motiv este invocat si de oamenii de afaceri francezi care pledeaza pentru renuntarea la „impozitul de solidaritate pe bogatie“, considerat si de premierul Frantei drept neproductiv. Colectarea taxei necesita un numar mare de functionari care sa verifice corectitudinea declaratiilor.

Costurile de colectare ajung astfel sa fie nejustificat de mari pentru veniturile obtinute din acest tip de impozit, care depasesc rareori 1% din suma totala a taxelor colectate la buget. Un al treilea argument impotriva impozitului pe bogatie este dubla impunere: in Germania si Austria, taxa pe bogatie se aplica atit persoanelor fizice, cit si companiilor, actionarii fiind astfel taxati de doua ori. Cu toate acestea, Germania vrea sa supraimpoziteze ceasurile Rolex.

„Impozitul de solidaritate pe bogatie“

Pragul valoric pe care un stat il considera „lux“ difera mult intre statele care au pastrat „taxa pe bogatie“. In Franta, „impozitul de solidaritate pe bogatie“ se aplica persoanelor care detin bunuri ce depasesc valoarea totala de 732.000 de euro. Grecia, in schimb, are un prag mult mai mic, de 205.000 de euro, desi exista scutiri de impozit pentru cupluri si pentru familii cu copii. In Spania, impozitul pe bogatie se aplica si non-rezidentilor care detin proprietati, masini, ambarcatiuni de orice valoare, taxa reprezentind 0,2%. Pentru spanioli, pragul de „bogatie“ este stabilit la 108.182, 18 euro.

Elvetia e paradis

O taxa speciala pe bunuri de lux se aplica posesorilor de iahturi care stau mai mult de sase luni in Mallorca. Acestia trebuie sa plateasca 12% din valoarea ambarcatiunii si li se poate cere sa-si inregistreze iahtul sub pavilion spaniol. Suedia, Finlanda si Luxemburg sunt de asemenea tari care aplica „taxe pe bogatie“, dar sub 1%. La fel si Elvetia, unde insa pragul bogatiei difera mult de la canton la canton, la fel si cota de impozitare: daca avutiile sub 50.000 de franci elvetieni sunt „de regula“ scutite de impozite, ceea ce depaseste 100.000 de franci elvetieni este impozitabil in „jumatate din cantoane“, iar bunurile cu valoare mai mare de 1.000.000 de franci elvetieni pot fi impozitate cu 1,8% pina la 7,5%.

Citeste si:  In goana dupa clienti, bancile relaxeaza conditiile de creditare

Luxul, taxat in Ungaria

Prim-ministrul ungar Ferenc Gyurcsany a propus la sfirsitul lunii mai un proiect de reforma a impozitelor ce includea si o taxa de „lux“. Impozitul ar urma sa se aplice bunurilor imobiliare cu o valoare mai mare de 100 de milioane de forinti (aproximativ 410.000 euro) si sa aiba o rata de 0,5%. Reforma impozitelor fusese ceruta de coalitia Democratilor Liberi si de partidul de opozitie Fidesz, pentru a reduce rolul statului in economie. Proiectul mai includea reducerea TVA de la 25 la 20% si reducerea impozitului pe venit de la 38 la 36%. (L.G.)

Luxul este suprataxat diferit de la o tara la alta
Bunurile de lux se refera, in principiu, la produsele cele mai scumpe si cele mai bune calitativ. Traditional erau considerate produse de lux hainele si bijuteriile. Ulterior, pe piata au intrat masinile, ceasurile, iahturile si proprietatile imobiliare. Multe dintre marile companii si-au dezvoltat si aceasta piata a produselor de lux din domeniul in care activeaza. Asa au aparut telefoane mobile din aur si platina sau echipamente de tenis de zeci de mii de dolari. O alta caracteristica a acestor bunuri este cea care tine de locul de comercializare. Cele mai scumpe magazine sint pe PC Hooftstraat (Amsterdam), Via Codotti (Roma), Sloane Street si Bond Street (Londra), Rodeo Drive, Beverly Hills, California (Los Angeles), Madison Avenue si Fifth Avenue (New York) si Place Vendome si Triangle d’Or (Paris).

Citeste si:  Fermierii sub 40 de ani vor primi de la SAPARD fonduri mai mari

Potrivit estimarilor companiei de specialitate Mintel, valoarea pietei bunurilor de lux este de 100 de miliarde de dolari anual. Studiul arata ca aceasta este piata care dispare prima in cazul unei recesiuni.

Asia impoziteaza karaoke

In India, guvernul de la Delhi a introdus in 1996 o taxa pe lux pentru industria hoteliera. Taxa a variat intre 10 si 12,5% din pretul camerei. O propunere legislativa de a mari taxele pe produsele de lux in Filipine, la inceputul anului, se referea la bijuterii, masini de lux, iahturi, abonamente la cluburi. Propunerea includea si operatiile estetice, astfel incit o liposuctie urma sa coste cu 20% mai mult, informeaza Malaya News. Thailanda a anuntat, in 2003, ca va acciza divertismentul. Barurile de karaoke, cluburile de noapte si saloanele de masaj urmau sa plateasca o taxa „de lux“ de 20%. Turcia taxeaza cu 20% cosmeticele, caviarul, blanurile, pietrele pretioase si camerele de luat vederi.

Mexicul taxeaza golful

In Statele Unite a fost introdusa, in 1990, o taxa pentru masinile de lux. La inceput, taxa avea o valoare de 10% pentru orice masina ce costa mai mult de 30.000 de dolari. Taxa a fost redusa la 3% din valoarea de cumparare pentru masinile de peste 40.000 de dolari, iar din 2003 a fost complet eliminata. Mexicul supraimpoziteaza caviarul, somonul afumat, parfumurile, echipamentele de camping, armele de foc, accesoriile sport pentru masini. Tot bunuri de lux sint considerate ceasurile care costa peste 5.000 de pesos. Abonamentele la cluburile de golf, la restaurante si la cluburile de noapte sint suprataxate.