In marele zid pesedist au aparut primele sparturi uriase. Mogulii s-au retras in adaposturi strategice, lasandu-l pe liderul spiritual si primul gospodar al imparatiei sa contemple un imperiu a carui fabuloasa bogatie nu mai incape in catastifele numerosilor sai trezorieri. Autoingenunchiat dupa ce i s-a tras presul de sub picioare, Marele Maestru implora astrele, matusile, taximetristii, puscariasii, vecinii, nevasta sa-i dea inspiratie si noroc pentru a iesi basma curata din aceasta grea incercare, pusa la cale de serviciile secrete, de clicile vrajmase si de triburile care l-au purtat spre victorii, iar acum se pregatesc sa-i cante prohodul. Doar atat mai cere proniei divine si devotatilor sai mireni ajunsi intr-o legitima stare de prostratie: one more chance! A gresit si ar avea nevoie doar de o indulgenta ca sa incalece iarasi armasarul de altadata, cu care cutreiera feudele pentru a-si indesa punga cu dari si biruri. M-am lasat prins de mirajul acestui joc al umbrelor chinezesti pentru ca ultimele patanii ale lui Adrian Nastase ma trimit cu gandul la China. La China moderna si la comunistii care o conduc cu mana de fier. Un model apreciat cu ani in urma de insusi Nastase. Si acolo exista un partid atotputernic, nomenclatura, afaceri curate si murdare, economie de stat, dar si de piata (semilibera), talhari, coruptii mici si mari. Mai exista insa si o justitie care, asa comunista cum e, si aplicand pedepse foarte dure ce merg pana la scurtarea capetelor, a redus coruptia pana spre nivelul zero. Diferenta dintre coruptia chinezilor si aceea din Romania este ca la ei se lasa cu solutii capitale, iar la noi cu NUP-uri. Desi am mari indoieli ca Adrian Nastase va fi decontat, si inca repede, ca primul peste mare cazut in navoadele confruntarii cu “granzii” coruptiei, cred, pe de alta parte, ca el a urcat deja primele trepte ale esafodului executiei sale politice. Poate ca totusi se va alege doar cu o crutare cinica urmata de expedierea sa intr-un lung exil, poate pe la periferia PSD, poate prin labirinturile birocratiilor occidentale, la fel ca Willy Claes sau Edith Cresson. Pentru Nastase nu mai e insa cale de intoarcere macar spre varfurile candva roditoare ale PSD. A compromis grav si irevocabil ideile de stanga, PSD, lupta impotriva coruptiei, statul de drept, imaginea democratiei, raportul cu organismele internationale si relatia cu societatea civila. Pur si simplu s-a dezonorat. Tradarea sa il face irecuperabil pentru etajele suprioare ale politicii. Isi va schimba reputatia in porecla, la fel ca Micky “spaga” sau “Luceafarul Hulei”, si pe la toate vamile pe unde va trece va trebui sa prezinte un pasaport plin de vizele matusii Tamara. Jocul umbrelor chinezesti, manuit cu credinta unui alibi perfect de Adrian Nastase, nu putea dura o vesnicie. Noul joc in care a intrat Adrian Nastase va fi unul singuratic, amar si nespus de plictisitor: un joc cu propria sa umbra.

Citeste si:  Marci cat o tara

Autor: Radu Calin Cristea