In timp ce avocatii din Romania sustin in fata instantelor si in mass-media ca drepturile omului sunt incalcate, cel putin in ceea ce priveste institutia arestarii preventive, constat cu neplacuta surprindere ca se poate intampla si la case mai mari.
Se afirma de catre reprezentantii Tribunalului Penal International pentru fosta Iugoslavie ca Milosevici a murit bolnav, motivele neputand inca a fi elucidate.
Cu atat mai surprinzator, cu cat, in urma cu ceva timp, judecatorii de la inalta institutie judecatoreasca i-au respins inculpatului o cerere de a fi supus unor operatii medicale la Moscova.
Indiferent de motivul mortii lui Milosevici, institutia internationala este umbrita in impartialitatea si eficienta ei de acest eveniment neprevazut si nedorit nici macar de adversarii acestuia – care, printre altele, ar fi preferat sa-l vada mai intai condamnat pe razboinicul sarb si abia mai apoi mort.
Inevitabil, nu ma pot abtine sa fac o paralela intre sistemul nostru juridic ce se doreste a fi reformat dupa standardele europene si ceea ce se intampla, in prezent, la nivelul institutiei amintite.
Asa cum am mai spus, procesele contra Romaniei din fata Curtii Europene a Drepturilor Omului ce aveau ca obiect, pana mai acum cativa ani, incalcari in cadrul litigiilor privind revendicarea de imobile in principal vor fi inlocuite de cele avand ca obiect incalcari ale drepturilor omului in procesele penale, in special in materia libertatii persoanei.
Arestari interpretabile
Asistam la o serie de arestari luate in baza unor articole de lege generale si interpretabile aflate la “lumina si intelepciunea” unor instante pentru care drepturile omului sunt doar niste deziderate neaplicabile inca.
Analizand reforma noastra in justitie, in contextul permanentelor cerinte europene, am avut dupa disparitia brusca si neelucidata a lui Milosevici, cel putin pentru o clipa, in fata ochilor imaginea trasa la indigo a proceselor penale – mai ales cele cu mare impact in randul opiniei publice romanesti si europene – ce se desfasoara in tara noastra.
Aceasta si pentru ca, dincolo de prevederile legislative, poate interpreta eronat chiar si legi perfecte, transformand criminali in martiri si monstri in eroi. Pentru ca justitiabilul roman asteapta cu nerabdare si chiar ca o ultima sansa de a i se face dreptate, avand incredere oarba in institutiile europene de profil, astfel de capitole gen Milosevici nu fac altceva decat sa dea o nota dezamagitoare, daca nu mai mult decat atat, asteptarilor justitiabilului roman – viitor european.
Pentru ca ma intreb daca nu ar fi fost mai eficace sa fi lasat ca astfel de spete sa fie judecate in tara de provenienta a justitiabilului si ce eficienta practica a avut un astfel de Tribunal Penal International creat special pentru problemele fostei Iugoslavii.
Autor: Nasty Vladoiu