Nici un partid de pe lumea asta nu este fericit atunci cand intra in Opozitie. Toti stiu ca urmeaza patru ani grei, cu presiuni politice, cu chemari la Parchet pe dosare mai mult sau mai putin fabricate, cu primari si consilieri judeteni care pleaca spre Putere in speranta ca robinetul de bani de la buget va picura si in zona lor, cu prieteni care ti-au uitat numarul de telefon. Viata in Romania pare mult mai trista atunci cand te afli in Opozitie…
PSD, in ultimele noua luni, primeste lovitura dupa lovitura… Desi, impreuna cu PUR-ul, a luat cel mai mare numar de voturi in alegerile din 2004, s-a trezit fara posibilitatea de a forma guvernul. Cei doi Presedinti, Ion Iliescu si Traian Basescu, primul semnand gratierea lui Miron Cozma cu o graba vinovata, iar al doilea fortand cu nonsalanta Constitutia, au dat partidului branciul final. Au urmat schimbarile de la Congres care i-au surprins atat pe analisti, cat si pe cei prezenti in sala. Atunci, la Sala Palatului, am vazut un Ion Iliescu furios, incapabil sa inteleaga ce se intampla, un Adrian Nastase calm, care intelegea, dar nu putea sa faca nimic, un Mircea Geoana radios, usor seniorial, insotit permanent de garda pretoriana a “Grupului de la Cluj”, si o multime de jocuri de culise. Soarta Congresului s-a decis atunci cand s-a zvonit ca Ion Iliescu vrea sa faca curatenie in partid. Formula rezultata din votul popular, haotic, al celor 1.500 de delegati a fost un compromis natural intre baronii partidului. “Formula de conducere colegiala”, cum o denumeste Nastase, se dovedeste in primul rand a fi nefunctionala, iar in al doilea rand foarte putin colegiala. Troica Geoana-Nastase-Mitrea nu a gasit o cadenta comuna, situatia aducand cu filmele cu Stan si Bran in armata… Iar daca analizam semnalele transmise in presa de diversi lideri ai PSD, intelegem ca actiunea de-abia a inceput!
Tentativa Aliantei de a schimba presedintii celor doua Camere si presedintii de consilii judetene reprezinta prima batalie politica adevarata, decisiva pentru evolutia urmatorilor trei ani, pana la alegerile generale. Trecand peste aspectele constitutionale, ce trebuie judecate de cei abilitati sa o faca, incercarea Aliantei vizeaza un aspect important: incalcarea unor cutume politice. Pana la Basescu, viata politica romaneasca a fost bazata pe un soi de respect reciproc in parlament. Comisiile se imparteau potrivit rezultatelor din alegeri, asigurandu-se un echilibru intre numarul de parlamentari si distributia puterii. Situatia era similara in cazul consiliilor judetene. Aliantele locale, care de multe ori nu respectau indicatiile de la Centru, ci tineau cont de realitatea politica a judetului, faceau ca echilibrul sa se mentina natural.
In aceste zile, Alianta, propulsata de Traian Basescu, schimba regulile jocului. Majoritatea poate lua totul, indiferent de cutumele politice, indiferent de prevederile legale! E ca si cum intr-o partida de sah cel care are piesele negre incepe jocul doar cu pionii… Vreau sa fie foarte clar, din punct de vedere politic, Alianta are toate motivele sa incerce, iar PSD-ul sa se apere. E o lupta, cu o puternica incarcatura simbolica, pentru cucerirea puterii in stat.
Posibila pierdere de catre PSD a celor 15 posturi de presedinte al consiliului judetean si a celor doua functii de la Parlament va stopa caderea de popularitate a Aliantei si va dovedi impotenta politica a noii conduceri a PSD. Va aparea in randul membrilor PSD nostalgia dupa Ion Iliescu, cel care, bun sau rau, a tinut piept CDR-ului in perioada de opozitie. Iar daca non-combatul lui Geoana la adresa lui Basescu si a guvernarii Tariceanu va continua, atunci s-ar putea sa asistam la miscari mult mai importante in fostul partid de guvernamant. Pentru ambele formatiuni politice, aceste schimbari reprezinta un test politic la fel de important ca si cel al alegerilor anticipate. Iar pana in acest moment, pe acest subiect, Alianta se dovedeste a fi mult mai coerenta si mai bine organizata decat PSD.
Redactia Curentul
