Singurele clipe in care parlamentarii se au ca fratii sunt acelea cand isi voteaza salariile si privilegiile. Statutul senatorilor si deputatilor a fost votat cu aplauze de alesii nostri. Aveau de ce lacrima de emotie. Daca Traian Basescu ar fi semnat legea, parlamentarii ar fi primit pensii ca nimeni altcineva, indemnizatii, prime, pasapoarte diplomatice pentru ei si rudele lor, ar fi devenit imuni in fata legii, putand sa se eschiveze de la cercetarile penale si, chiar si daca n-ar mai fi fost votati la viitoarele alegeri, s-ar fi putut juca prin praful politicii cu medalia si legitimatia lor de fosti parlamentari. S-ar parea ca alesii, indiferent de mirosul politic pe care-l emana, se considera niste unsi ai lui Dumnezeu pe care-i uneste credinta in viata de apoi a parlamentarilor. Politicieni pe care doar norocul sau servilismul i-a pus pe lista electorala partidului si au ajuns in Parlament, unde ard in plen gazul scumpit si taie frunze pentru cainii de paza ai democratiei, pretind acum statutul de monument public. N-a fost sa fie. Presedintele Basescu le-a returnat textul statutului, considerandu-l anticonstitutional si indecent.

Dar la respectul pe care il arata fata de o Constitutie cu care nu odata si-a sters bocancii, la respectul cu care abordeaza responsabilitatea fata de demnitatea la care a fost ridicat, cum sa-i ceri parlamentarului roman un minimum de decenta? Trebuie sa-i faci un desen ca sa inteleaga ca unele dintre privilegiile pe care le doreste cu ardoare incalca grosolan articolul 16 din Constitutie, cel care spune ca „nimeni nu este mai presus de lege“!

Citeste si:  Mos Craciun vine cu... burse!

Nu e prima data cand parlamentarii sunt scuturati de revere de le cad banii dositi prin buzunare. Greva profesorilor a fost suspendata cu bani din diurna parlamentarilor. Drept urmare, premierul a fost amenintat ca va fi dat pe mana Curtii Constitutionale si a Curtii de Conturi. Nenumaratele indemnuri la decenta au starnit huiduieli si fluieraturi in tribuna centrala a salilor parlamentare. Ei spun ca votul lor pentru regulamente sau statutul parlamentarilor este o chestiune privata, de grup de interese, nu una de interes public, si ca Guvernul, taind zerouri din bugetul institutiei, incalca principiul separatiei puterilor in stat.

Statutul parlamentarilor urmeaza sa se reintoarca la comisie, pentru a fi rediscutat. E aceeasi comisie care i-a dat avizul pentru votul final. Daca intre timp nu s-a produs vreo schimbare fundamentala de mentalitate – greu de imaginat, la nesimtirea si la nerusinarea care il caracterizeaza pe parlamentarul roman – statutul nu va fi modificat esential. Si nu are cum fi altfel, cata vreme parlamentarii sunt si ei oameni si se uita cu ingrijoare la ziua de maine. Ce ar face ei fara sirul nesfarsit de consilieri, secretare si soferi pe care-i platesc generos din banul public? Ce-ar face ei fara masina de la Parlament in care incap atatea cumparaturi si rezista atat de bine in concediile la munte si la mare? Ce s-ar face fara cadouri, diurne si prime? Ce s-ar face fara biroul de parlamentar, fara soneria naspa a telefoanelor mobile, fara jocurile pe calculatoare performante. Ar fi dispusi sa renunte la o parte din aceste privilegii cu conditia de a li se asigura o pensie grasa sau o indemnizatie de someri de lux. Teama pentru ziua in care ar putea deveni din nou oameni de rand a transformat fiecare inceput de mandat intr-o cursa cu obstacole, in care politicienii cauta sa acumuleze maximul de puncte in cel mai scurt timp posibil.

Citeste si:  Uniunea Europeana deschide piata muncii pentru statele din afara sa

Aceasta nesimtire staruitoare a devenit tipica pentru scena noastra politica. Ea e cea care i-a plasat sistematic pe politicieni in coada clasamentelor cand e vorba despre incredere si pe locuri fruntase cand e vorba despre coruptie. Semnificativ este ca refuzul presedintelui Traian Basescu de a semna legea, deci de a o face efectiva, are loc intr-o perioada in care Justitia a inceput sa se uite in conturile si in declaratiile de avere ale politicienilor. Cativa dintre ei trebuie sa dea cu subsemnatul la Parchet pentru a explica metodele folosite pentru a-si spori considerabil averile in perioada in care au fost la putere. Pe masa ministrului Justitiei exista chiar o lista de peste o suta de parlamentari ale caror declaratii de avere sunt pline de stersaturi, pete de grasime si locuri albe care le fac ilizibile. Legea declararii averilor si a conflictelor de interese a zabovit ani de zile in Parlament.

Toate valurile de parlamentari care s-au succedat in ultimii zece ani au inecat masina de vot cand a fost vorba despre declararea averilor. Cand au votat legea, au facut in asa fel, incat pasajele echivoce sa le ofere portite de scapare in sanul familiei, printre copiii miliardari, sotii cu cifre de afaceri cat bugetul unui minister sau matusi venite cu papornite de dolari din Georgia sovietica.

Citeste si:  2007: euro de 3 lei

Revizuita, adaugita, modificata si indelung mestecata prin comisii fara sir, Legea declararii averilor a devenit, in cele din urma, aplicabila, obligandu-i pe parlamentari sa fie mai abili cand e vorba sa stearga urmele care duc la sursele lor de venituri.

Cu asemenea lege, aprobata cu strangere de inima si jumatati de masura, nu ar mai fi fost de trait ca-i ataca la sufletul lor de aur si valuta. Nu sunt de mirare entuzismul si rapiditatea cu care a fost votat statutul parlamentarilor. Cu atat mai mult cu cat, dupa cum spune textul proiectului, parlamentarii nu ar mai fi trebuit sa fie chemati ca martori in procese penale, in fata Politiei sau a Parchetului pentru orice fleac. De ce sa-si bage nasul Justitia in conturile parlamentarilor, fie ele si spalate in trei ape tulburi?

Autor: N.C. Munteanu