Romania a fost primita in NATO neasteptat de usor, reusind sa fructifice, la fel ca Bulgaria, efectele tragediei din 11 septembrie 2001. Pana atunci, Romania era taxata la Bruxelles ca un candidat nepregatit pentru aderare. Dupa 11 septembrie peste rezervele NATO s-a asternut tacerea, iar Romania si Bulgaria au intrat in Alianta Nord-Atlantica exploatand contextul international al asaltului impotriva terorismului. Pe fondul divergentelor cu Uniunea Europeana (UE) in chestiunea irakiana, Statele Unite au fost incantate sa coopteze in „coalitia celor doritori“ si tinerele democratii ale „noii Europe“, inclusiv Romania. Sub o stea norocoasa se asaza si relatia Romaniei cu UE. E absolut surprinzator sa descoperi in presa sau in declaratiile unor lideri europeni si autohtoni cat de previzibil se anunta calendarul aderarii, cu tinta finala 2007. Se citeaza, aproape cu ghilimele, pasaje din raportul Comisiei Europene ce urmeaza sa devina public peste cateva zile. Un raport generos, cu prezentarea unor progrese evidente, insotita de mentionarea unor restante solvabile. Tonul forurilor europene s-ar mai inaspri prin aprilie, pentru ca la reuniunea din iunie a Consiliului European, dupa ce mai multe tari membre ale UE vor fi ratificat tratatul de aderare a Romaniei, Bucurestii sa primeasca o decisiva unda verde pentru primirea in UE la 1 ianuarie 2007. Observatorii politici remarca un evident balans al UE in favoarea acceptarii fara conditionari severe a candidaturii Romaniei. Ratiunea acestei schimbari de atitudine a UE are mai multe cauze. Bruxelles-ul a realizat, dupa ultimul val al extinderii, ca handicapurile Romaniei pot fi mult mai eficient rezolvate prin racordarea acesteia din interior la intreg angrenajul de mecanisme comunitare. De asemenea, multe din spaimele UE de dinainte de ultima extindere s-au risipit, unul din exemplele cele mai des invocate fiind adaptarea Poloniei la rigorile politicilor agricole ale Uniunii. Or, iata, fermierii polonezi au priceput rapid ce au facut, iar exporturile de produse agroalimentare aproape ca au abandonat piata CSI, reorientandu-se cu un nesperat succes spre spatiul UE.
Jocurile aderarii par deja facute si deschid Romaniei un culoar aparat de riscuri majore. Cu o singura conditie insa. Aceea ca politicienii de la Bucuresti sa nu complice in mod stupid o aderare intampinata si pregatita cu multa ingaduinta de UE. Bruxelles-ul asteapta stabilitate politica si semnele unui consens responsabil privind integrarea. Adica exact ceea ce la Bucuresti nu se petrece de cateva luni incoace din cauza unor meschine interese de grup si a rigiditatii in gasirea unor compromisuri. Daca scena politica romaneasca va continua sa semene cu un vulcan in pragul eruptiei nu ne va ramane decat sa privim spre cer, asistand cum o stea norocoasa se va deplasa spre alte meleaguri, mai normale si unde conditia de potential patriot nu-i chinuie intr-un asemenea hal pe politicieni.
Autor: Radu Calin Cristea
