Premiera in serviciile secrete romanesti: SIE a pus, sambata, la dispozitia jurnalistilor, documente interne care tin de persoana fostului colonel Ionel Dragomir si de ancheta interna realizata la nivelul Comisiei de disciplina.
Sefii Serviciului de Informatii Externe au oferit astfel date din derularea dubioasa a colaborarii institutiei cu un personaj care – conform celor expuse la sediul institutiei – avea probleme remarcate de psihologii Armatei, dar a fost ingurgitat de sistem in baza „pilelor“ de la varful Armatei in anul 1999. Mai precis, prin generalul Constantin Degeratu (foto). Conform declaratiei conducerii Serviciului de Informatii Externe, aceste documente au ajuns sub ochii nostri dupa desecretizarea care s-a realizat, in cerc restrans al CSAT, cu acordul presedintelui Traian Basescu, in cursul zilei de vineri. De ce atata graba? De ce a fost nevoie de acest „topless“ al unui serviciu care, oriunde in lume, face pe dracu-n patru sa nu se stie nimic din „bucataria“ interna? Ce se urmareste, de fapt? Puse cap la cap, informatiile sunt halucinante si va veti convinge de acest lucru imediat.
Asadar, jurnalistii au asistat la o expunere fara precedent pe marginea unei „mea culpa“ in spatele careia se poate ascunde orice: un joc politic tip „caleidoscop“, o rafuiala intre grupuri rebele formate in ograda acestui serviciu elitist al informatiilor, sau doar prostia sistemului de a mentine personaje care si-au facut propriul „teatru de papusi“. Mira-ne-am ca ar fi vorba de ultima varianta. Mai degraba, de prima dintre ele.
Dar, veti vedea ce a aratat Serviciul de Informatii Externe despre colonelul revocat din functie fara drept la pensie militara, Ionel Dragomir, dupa ce adjunctii lui Gheorghe Fulga au explicat ca acest scandal „nu trebuie sa para mai mult decat ceea ce e in realitate“.
Prima faza a fost cea a carierei lui Dragomir: 1984-1989, Directia a IV-a a Departamentului Securitatii Statului (care se ocupa cu securitatea Armatei); 1990-1999 – Directia de Informatii Militare a Ministerului Apararii Nationale; 1999-2005 – SIE.
Culmea face ca in 1 ianuarie 2000, la putin timp dupa sosire, Dragomir a fost avansat inainte de termen. Adica, la exceptional. De ce? Ni s-a spus ca a fost o chestiune de mentalitate, data fiind „pila“ prin care se transferase Dragomir la SIE.
Douasprezece luni mai tarziu, a fost avansat inainte de termen.
Faza a doua a fost cea a devoalarii profilului psihologic al colonelului (r) Dragomir, in baza fisei existente la dosarul de cadre al acestuia. Halucinanta.
Conform psihologilor, Dragomir avea o „mobilitate verbala mai putin controlata, nestapanit, vorbeste mult, spiritul de ordine si disciplina este slab, nu se stapaneste, are impresia ca e persecutat, mai putina mobilitate intre cuvant si fapta, a contribuit negativ la formarea unui colectiv sanatos, a sustinut in toate cazurile elevii cu abateri (n.red.- in liceu si in scoala militara)“. Pe scurt, un astfel de personaj n-ar fi pupat niciodata sa intre in lumea spionajului. Surse confidentiale ne-au dezvaluit ca regula in aceasta sfera de interese de stat este ca persoana sa fie compromisa in asa hal, incat credibilitatea acesteia sa fie ZERO. Sa nu mai existe in fata opiniei publice decat ca „nebun rebel“ al sistemului.
Vom arata, insa, care sunt celelalte piese ale „puzzle-ului“ SIE-Cotroceni. Conform conducerii SIE, Dragomir a depus primul memoriu la Presedintie in 2002, deci pe timpul lui Ion Iliescu. Dragomir arata intr-un raport ca in 2003 „am fost implicat intr-o actiune cu Presedintele Romaniei“. In alte rapoarte prezentate jurnalistilor, el arata ca s-a reintalnit cu secretarul de stat din MAPN care l-a propulsat in 1999 in SIE (la acea vreme era vorba de acelasi general Constantin Degeratu – astazi consilier prezidential la Cotroceni) si tot Dragomir scria de ceea ce urma sa se faca la acea vreme: „un centru de afaceri si initierea unei operatiuni, centru de afaceri pentru recuperarea creantelor Romaniei prin intermediul unui cetatean strain“. Conducerea SIE a afirmat, sambata, ca Ionel Dragomir a fost gasit responsabil, in fata comisiei de disciplina a institutiei, si pentru prezentarea, in memoriile sale, a unor operatiuni in derulare. Intrebata de „Averea“ daca despre afacerea centrului de recuperare a creantelor Romaniei era vorba, conducerea SIE a confirmat, spunand ca actiunea in sine „a continuat, dar pe termen lung“. Unde o fi acest centru si sub ce acoperire nu vorbeste nimeni. Nici ce creante a recuperat Romania prin SIE! O fi vorba de datoria minimalizata in favoarea Irakului, dupa „criza ostaticilor“?
Naufragiat SIE in Japonia
Alta faza a prezentarii cazului Dragomir: dezvaluirea „eficientei ZERO“ de care a dat dovada col (r) Ionel Dragomir in misiunea din Japonia. El a fost trimis acolo in 31 decembrie 2001 si a fost rechemat dupa cinci luni, in mai 2002. SIE a aratat ca dupa acea rechemare din misiunea de pe teritoriul nipon, Dragomir a inceput sa se „razvrateasca“ prin memorii trimise la Presedintie. Conducerea SIE declara ca Presedintia sau Parchetul, daca au astfel de sesizari din interiorul serviciului, le trimite o adresa, iar ei sunt obligati sa cerceteze, ceea ce au si facut, dar „de cate ori Dragomir a fost rugat sa ofere amanunte sau vreun nume legat de coruptia pe care el o semnalase, a spus invariabil: „Gasiti-o!“ SIE a mai prezentat si doua bilete legate de misiunea in Japonia a lui Dragomir, gasite asupra lui. Unul era de la seful lui din SIE care-i spunea sa aiba grija de doi colegi care urmau sa soseasca la Tokio si i se spunea sa stea linistit ca o ajuta cat poate pe fata lui ,Miruna, cu luatul de la scoala, dar „in limita posibilitatilor“. Alt bilet era primit de Dragomir tot in timpul acelei misiuni de la un sef care-i spunea ca, pe langa un pachet, „vei mai primi si un plic de la Gabi“ si ca „eu as avea nevoie de o intrare la ROMATA (n.red.- e vorba de ROMATSA) daca mai ai pe cineva de incredere pentru ca mi-a trecut prin cap sa-l fac pe un prieten al meu controlor de trafic“. SIE a declarat ca in urma analizei si verificarilor interne au fost sanctionate 12 persoane care au avut tangenta, pe linie ierarhica, cu Ionel Dragomir. Mai ales ca in ancheta interna a intrat si episodul care a durut pe toata lumea, si anume „Criza ostaticilor“. Sa trecem la ea.
„Defectorul“ a picat la poligraf
Conform SIE, acest episod despre care Presedintele Romaniei a declarat in iunie 2005 ca a dus, din cauza prietenului lui Ovidiu Ohanesian, colonelul Dumitrescu (n.red.- era vorba, de fapt, de Dragomir) la un scurtcircuit in Irak „de erau sa se impuste intre ei SIE, cu SRI-ul si cu Informatiile Militare) este „greseala majora a lui Dragomir“. SIE a aratat ca acest episod a avut un preambul. Atacul la SIE din „Romania libera“, semnat de Ovidiu Ohanesian. Ce se intamplase?
Dragomir lucra pe un calculator la o „firma acoperita“ a SIE, dar nu la una creata de ei, ci la una in care era infiltrat. Acest calculator nu avea parola, nu era protejat si folosea – conform ordinului intern care ni s-a aratat sambata – doar la stocarea si transmiterea de informatii din asa-numitul „teren“. In momentul aparitiei articolului din „Romania libera“ care ataca persoane importante din SIE, cei din institutie spun ca si-au dat seama ca numai cineva de acolo, care a pus cap la cap tot felul de informatii disparate de la unul si de la altul dintre „ai lor“, putea sa faca acest lucru. Si a creat „un cerc de suspecti“. Din cerc facea parte si Ionel Dragomir. Toti „suspectii“ au fost testati cu detectorul de minciuni si numai Dragomir nu l-a trecut. „L-a picat de doua ori“, a declarat conducerea serviciului. Apoi, ca sa nu existe probleme de genul „perchezitii MISA“, lui Dragomir i s-a cerut sa aduca acel calculator de la firma „acoperita“ si acesta l-a adus singur la sediu „dupa ce a intrat singur in locatie“. Calculatorul, care fusese conectat la Internet, fusese formatat inainte cu o seara. Printre alte materiale, conducerea SIE a declarat ca a fost identificat un raport-scrisoare care continea date clasificate. Identificarea s-a facut prin cuvinte-cheie (coduri) cunoscute doar de anumite persoane din institutie). Raportul era semnat de Carmen, sotia casnica a lui Dragomir si era adresata „consilierului Vasile Blaga“ cu toate ca la data scrierii pe calculator a materialului – 21 ianuarie 2005, orele 7,45 – acesta era deja ministru de Interne. Materialul avea 21.255 caractere (cat o pagina de ziar!). In material erau date si informatii care nu aparusera niciodata in presa. Erau exclusive SIE. Aceleasi date au aparut in articolul semnat de Ohanesian la inceputul lunii februarie, cu vreo zece zile inaintea plecarii acestuia in Irak cu ceilalti doi jurnalisti. Dragomir a recunoscut ca raportul acela era al lui. Ce a urmat? Rapirea, cu toate crizele Crizei.
Scos la raport de Degeratu
Conform SIE, a doua zi dupa rapirea jurnalistilor, Dragomir a zis sefilor ca are posibilitatea de a contacta, printr-un prieten, pe un amic al acestuia, un cetatean irakian cu interdictie de intrare in Romania. Se pare ca e vorba de Halool, desi SIE nu a vrut sa ne confirme. Acesta este personajul prin care s-au trimis cei 200.000 de dolari de la Hayssam, bani care au ajuns la Doctor Yassim, ciudatul personaj din afacerea „Eliberarea ostaticilor“ si traducator la Parchetul Inaltei Curti in timpul comisiei rogatorii din dosarul „Hayssam“. SIE spune ca i s-a ordonat lui Dragomir sa iasa din aceasta activitate operativa pentru ca era „pus la dispozitie“ din cauza chestiunii cu raportul de pe calculator. Se mai spune si ca in acea perioada fusese scos la raport la gen. Degeratu. Cert este ca in procesul verbal din sedinta Consiliului de Judecata al SIE, Dragomir recunoaste in mod stupefiant: „Am inteles unde am gresit in chestiunea cu domnul Degeratu, dar nu am fost rau intentionat, crezand ca fac un lucru util“.
Inainte de a fi revocat, simtind ca i se clatina toata pozitia din SIE, Dragomir a facut cerere sa fie transferat la MApN. Ceea ce nu se putea, data fiind situatia. SIE afirma ca situatia cu Dragomir „a creat un disconfort de culise chiar in ajunul unei vizite pe relatia Japonia“ si ca „prin efecte, e cel mai grav caz, nu neaparat pe problema de imagine, ci in plenul activitatii noastre!“.
Toate datele existente pana acum pe acest caz duc spre anumite concluzii, dar si spre ipoteze cu tente extrem de grave. Din „exhibitionismul“ dovedit de serviciul extern cu acordul de necontestat al Presedintelui Traian Basescu reiese ca Ionel Dragomir a gresit, a deranjat, a convulsionat sistemul. Oricum, adevarul este intotdeauna la mijloc. Iar mijlocul e greu de gasit. Apoi, mai reiese si faptul ca acest serviciu, care este detinatorul unor secrete de culise si al conturilor din strainatate ale marilor „jongleri“ postdecembristi, secrete ce pot zdruncina din temelii clasa politica romaneasca, poate juca ce carti vrea el. In replica, Presedintele a creat Comunitatea Nationala de Informatii. Si poate juca si el, in contrapartida, niste carti. Cine ar putea fi atins din acest cutremur in informatiile externe prin Dragomir? Mai intai Degeratu. Si prin Degeratu, cine? Fostul presedinte Emil Constantinescu, pentru ca din datele puse la dispozitie de SIE reiese ca Dragomir a venit in SIE prin „pila“ Degeratu. In 1999. Ce suparare cu iz de razbunare ar avea Basescu pe Constantinescu? Una mare. Constantinescu a fost cel care a lansat informatia ca actualul presedinte a facut parte din structurile Securitatii inainte de 1989.
Acestea fiind datele problemei, cazul Dragomir este o „chiureta“ care a generat ori hemoragie, ori septicemie, ori o reformare a sistemului dinspre spionaj catre informatiile interne. Cu pretul unor capete care vor cadea. (A.I.A.)
Hayssam i-a scris „fratelui“ Munaf
Omul de afaceri Omar Hayssam i-a trimis din arest lui Mohammad Munaf, o epistola prin care il roaga „insistent“ sa spuna adevarul in ce priveste rapirea jurnalistilor romani in Irak, eveniment in care sirianul sustine ca nu are nici o implicare. Numindu-l „dragul si fratele Mohamed Munaf Abu Dunia“, Hayssam ii scrie acestuia ca „dupa viata petrecuta impreuna“, nu ii vine sa creada ca isi permite sa il traga in situatii cum a fost cea a rapirii ziaristilor romani. „Sa te ierte Allah, copiii nostri or sa ramana pe drumuri“, se arata in scrisoarea lui Hayssam, datata 13 septembrie 2005 si care n-a mai ajuns la destinatie, fiind interceptata de DGPA (fosta SIPA) si depusa la dosar. Sirianul si-a exprimat nedumerirea fata de sustinerile lui Munaf in fata anchetatorilor si l-a sfatuit pe acesta sa-i comunice procurorului intregul adevar, „indiferent de costuri si indiferent cat dureaza“. „Daca exista unele lucruri pe care nu le poti scrie pe hartie, sau nu vrei sa le scrii, sau iti este frica de cineva, te rog sa i le spui domnului procuror verbal (…)“, a completat Hayssam. (C.R.)
Autor: Adina Anghelescu
