In confruntarea politico-mediatica dintre presedinte si premier, Basescu pare de departe cistigator. Este un brand de succes. Aceasta nu garanteaza insa ca „vom trai bine“. Ramine deocamdata un succes personal, nu un succes de om politic.
Aneta Bogdan, presedintele agentiei „Brandient“, spune: si Basescu si Tariceanu sint branduri, chiar daca ultimul dintre ei aparent pare mai modest in impact. Basescu este unul dintre putinele branduri locale cu carisma, ceea ce face diferenta fata de ceilalti oameni politici. „In perceptia mea, ca om de marketing, succesul acestui brand se bazeaza pe sinergia dintre identitatea si imaginea sa. Imperfectiunile personalitatii acestui brand nu-l fac slab, ci dimpotriva, il fac puternic, fiindca imperfectiunile sint capabile sa nasca credibilitate. Este un brand care incalca regulile, este puternic si solid si mai ales este… real. Este un brand dinamic, dar si pripit si turbulent“, spune Aneta Bogdan. Ceea ce nu inseamna ca brandul Basescu nu are si umbre: lipsa de aspiratie, mai ales pentru o anumita categorie de audienta, cea tinara, educata, si clasa de business mijlocie, „curata“. „Basescu are sanse sa devina un brand model daca, pe linga atributele sale pozitive si seducatoare, va adauga si viziune. Daca se va asocia doar cu scandaluri si razboaie si nu va construi cu gindul la viitor si nu-si va schimba discursul spre unul pozitiv, de reprezentare, isi va rata sansa“. Tariceanu este un brand cu prestanta si eleganta, inteligent si capabil de pozitivism, dar din pacate ii lipeste pozitionarea, tradusa in limbaj de specialitate „promisiunea diferentiatoare“. Il dezavantajeaza alaturarea cu brandul Basescu, fiindca ii pune in evidenta exact lipsa pozitionarii, prin contrast. E un brand tinar, ar trebui sa mai avem rabdare cu el, este foarte clar ca trebuie sa se fereasca de situatiile capabile sa se transforme in capcane de pierdut credibilitatea.
Tariceanu nu e un brand
Sociologul Bogdan Teodorescu este categoric: Tariceanu nu e un brand, nu are insusiri prin care sa fie recunoscut. Este un brand numai ca prim- ministru, primul ministru e un brand, oricine ar ocupa functia. Adrian Nastase a iesit mai puternic decit a intrat in aceasta haina de premier, la fel Stolojan, Isarescu. Imi amintesc de epoca Stolojan cind asteptam sa vina sa anunte ca s-a scumpit ceva, atita credibilitate adunase, pe care si-a mentinut-o. Evident, exista si contraexemple de oameni care au acumulat prea mult capital negativ de imagine ca premieri, Ciorbea, Radu Vasile, Vacaroiu, ei genereaza neincredere. Tariceanu are sansa sa devina un brand, in anumite conditii. Prin deschiderea acestui dialog cu Traian Basescu, el are sansa sa joace aceasta carte, sa-si traga seva identitatii proprii din el. „Sa nu mai stea la mina lui Basescu“, cam asta ar fi ceea ce il poate diferentia. Un lider politic e locomotiva, forta sa trebuie sa fie egala ca putere cel putin cu forta imagologica a institutiei pe care o reprezinta.
Conditiile esentiale ale brandului
Carisma, pe de o parte, si expertiza, pe de alta parte, sint conditiile de succes ale brandului. Iliescu, Vadim, Basescu fac parte din categoria „carismaticilor“, Nastase, Stolojan, Isarescu fac parte din categoria „profesionistilor“, pentru care performanta profesionala este mai importanta si mai relevanta decit performanta publica. Aici s-ar inscrie si Tariceanu, daca va convinge ca profesionist. Deocamdata nu a facut-o, si avea ocazia, fiind specialist in hidrotehnica si hidroconstructii, atunci cind s-a interesat, in mod excesiv aproape, de constructia podului de la Maracineni, si in toata criza inundatiilor.
Basescu – discurs de marinar
Stolojan a vorbit despre ce se pricepea, economie, Isarescu, la fel, lui Adrian Nastase ii placeau mai mult discursurile legate de drept, chiar si drept economic. Basescu foloseste si el la maximum cunostintele si discursul de marinar si situatiile specifice acestei meserii. Acest brand de „profesionist“este o etapa noua in politica, in putine cuvinte, intrarea lui Tariceanu in lumea brandurilor consacrate depinde de un fapt major: acela daca va demonstra ca este un premier de succes. •
Politica nu are retete
Aneta Bogdan: Pe cit de simpla este reteta unui brand comercial si de bine definite ii sint ingredientele, pe atit de complicate sint caile construirii unui brand politic. Relatia de certitudine intre un produs/serviciu/companie si o anumita audienta, pe care o presupune definirea unui brand, este subminata, in cazul politicienilor, de nerespectarea cuvintului dat. Incalcarea promisiunilor electorale impiedica stabilirea acestui contract de certitudine. Orice brand are o parte de negativ si o parte de pozitiv. Negative sint cele care nasc sentimente de dispret, ura, frica, in timp ce brandurile pozitive sint capabile sa nasca iubire, admiratie, respect, incredere. Tocmai de accea, dupa 1990, in Romania, clasa politica romaneasca a nascut mai mult branduri negative decit pozitive.
Bogdan Teodorescu: „Nici unul dintre brandurile de pe piata politica din Romania nu sint construite dupa toate regulile, ci folosesc una dintre regulile fundamentale ale constructiei de brand, repetitia. Brandurile consacrate au aceleasi fete, din 1990 incoace. Diferenta fata de brandurile comerciale este aceea ca atunci cind cumperi, astepti satisfactie contra banilor platiti. Atunci cind votezi, votul inseamna ca vrei sa faci parte din categoria invingatorilor, deci e vorba de putere, nu de placere“.
Tipuri de brand
Iliescu: Vocea saracilor, vocea dreptatii pamintene, „sarac si cinstit“.
Coposu: Vocea suferintei unui popor intreg, vocea oamenilor care au suferit indiferent daca au fost sau nu membri de partid, vocea justitiei divine.
Basescu: Vocea antisistem, care insa vine din sistem, vrea sa refaca totul de la capat, forteaza Constitutia in interiorul marginilor ei.
Vadim: Vocea frustratilor sociali, frustrati in chestiuni ce tin de natiune, justitie, nivel economic, acoperind astfel prin acest discurs ambele extreme, ceea ce explica aparitia unui curent de extrema stinga sau extrema dreapta clar.