Amenintarea eliminarii facilitatilor angajatilor din industria software ramane in actualitate. Dupa ce, se parea ca Ministerul de Finante renunta la aceasta initiativa, problema a fost mutata la Consiliul Concurentei care a dat un aviz defavorabil pe motiv ca facilitatea este un ajutor de stat inacceptabil.

ANIS a intocmit un studiu care propune o analiza a evolutiei si perspectivelor fiscalitatii muncii in industria de software.

Impozitarea fortei de munca ramane unul din factorii majori care influenteaza capacitatea de dezvoltare, competitivitatea si atractivitatea pentru investitiile straine ale unui sector caracterizat, dupa cum se stie, prin ponderea mare a costurilor de personal in cheltuielile totale.
Cele trei componente ale fiscalitatii muncii (impozitul pe venitul angajatului, contributiile angajatului si contributiile angajatorului) au avut in ultimii 10 ani evolutii individuale diferite, cu cresteri, reduceri si transferuri intre angajat si angajator.

Efectul cumulat al acestor variatii a fost o urcare constanta a fiscalitatii din 1998 pana in 2001, anul de maxim, urmata de o scadere continua, astfel incat in 2004 nivelul a revenit la cel din 1998, pentru ca sa scada din nou in 2005 o data cu introducerea cotei unice.
Daca in anul de maxim 2001, fiscalitatea asociata unui salariu de 1.000 dolari se traducea printr-un cost total de personal de 2,8 ori mai mare decat venitul net al salariatului, acest raport s-a redus la 2,3 in 2004 si 1,9 in 2005. Privind din perspectiva angajatului, salariul net reprezenta doar 50% din salariul brut (la 1.000 USD) in 2001 si a crescut apoi pana la 59% in 2004 si 70% in 2005.
In acest context al fiscalitatii generale, industria de software si servicii a beneficiat, incepand cu trimestrul IV 2001, de bine cunoscuta scutire de impozit pe veniturile personalului care dezvolta software. In momentul initierii, aceasta facilitate a adus avantaje substantiale in comparatie cu alte sectoare.

Citeste si:  Mobilul se uneste cu fixul

Salariul net al angajatilor respectivi a crescut de la 57%-50% din brut (pentru salariile de 500 si 1000 de dolari) la 80%, adica un plus de 150-300 de dolari, iar pentru firma, costul total al salariului net a scazut de la 2,4-2,8 la doar 1,7.

Aceste diferente fata de impozitarea normala s-au diminuat treptat in anii urmatori datorita scaderii nivelului general al fiscalitatii, iar in 2005 introducerea cotei unice a redus considerabil avantajul scutirii de impozit.
De exemplu, costul total al salariului net de 1,6 pentru programator se compara acum cu 1,85-1,91 pentru angajatul standard. Cu toate acestea, impozitul zero isi pastreaza un efect stimulativ de necontestat si ramane de altfel singura masura prin care statul a acordat un avantaj direct specific industriei de software.
Analiza evolutiilor din ultimii ani evidentiaza si faptul ca impozitarea cea mai puternica s-a facut si se face prin contributii si nu prin impozitul pe venit. Suma contributiilor angajatului si angajatorului a reprezentat tot timpul peste 2/3 din totalul “poverii” fiscale si aceasta pondere a crescut continuu.

Citeste si:  Microsoft incearca sa atraga advertiserii

Pentru salariul de 500 USD, ponderea contibutiilor in totalul impozitarii era de 67% in 1999 si 74% in 2004, pentru ca in 2005 sa se ridice la 81%. Acest procent este, evident, 100% in cazul angajatilor care dezvolta software si sunt scutiti de impozit.
Comparatiile internationale arata ca nivelul contributiilor din Romania este nu numai cel mai inalt din tarile central-est europene, dar depaseste cu mult chiar valorile din unele state vest europene cum ar fi Anglia, Germania sau Austria.
In aceste conditii, firmele de software au adoptat o serie de forme de evitare legala a fiscalitatii muncii, cea mai raspandita fiind plata salariilor prin microintreprinderi.

In studiu se face o analiza comparativa a indicatorilor microintreprinderilor si ai celorlalte firme din sector, evidentiindu-se evolutii (cum ar fi acumularea in microintreprinderi a 50-60% din profiturile sectorului sau o profitabilitate medie de 3-4 ori mai ridicata decat la restul firmelor) explicabile prin practica mutarii salariilor.
O tentativa de cuantificare a fenomenului indica pentru perioada 2002-2004 un volum anual de 20 – 35 mil.USD al salariilor platite prin microintreprinderi, reprezentand un sfert din totalul veniturilor salariale reale ale sectorului.

Citeste si:  Romtelecom atrage lunar, in medie, 1000 de clienti pentru serviciile de Internet in banda larga

Prin aceasta metoda veniturile nete ale angajatilor implicati au crescut de 2 ori la aceleasi costuri pentru firma si s-au evitat cel putin 30% din impozitele legate de personal ale sectorului.

Desi sumele transferate si impozitele evitate au crescut semnificativ ca valoare absoluta, ele au scazut in termeni procentuali, ceea ce indica o tendinta de diminuare a fenomenului.

Plata salariilor prin microintreprinderi se practica la scara intregii economii, dar in industria software este mai accentuata datorita specificului ativitatilor, ponderii ridicate a costurilor de personal si a salariilor mai mari fata de alte sectoare.
In studiul ANIS se face o trecere in revista a evolutiilor fiscale din 2005-2006 si in perspectiva 2007. Se analizeaza efectele contradictorii ale introducerii cotei unice asupra industriei de software si servicii, suita de masuri vizand descurajarea transferului salariilor pe microintreprinderi si pozitionarea fiscalitatii muncii din Romania in context european.
In actuala cursa pentru reducerea fiscalitatii in estul Europei (dar si in tari vechi membre UE), scutirea de impozit pe veniturile programatorilor ramane un atu important al industriei software romanesti.