Care sunt cele 30 de mutări-cheie ale economiei românești moderne? Finalul anilor ’90 și începutul anilor 2000 au fost marcat de privatizări majore, precum cele ale Daciei, Petromului, BRD și BCR. Aceste evenimente au deschis calea pentru o eră a tranzacțiilor, care continuă și astăzi, cu Bursa de Valori București devenind un actor central în ultimii 15 ani.
Privatizări de amploare și tranzacții de impact
ZF a selectat astfel 30 de evenimente care au marcat piața locală de M&A, de la privatizări la tranzacții și listări. “Vă puteți imagina, în 2004, un OMV cu 5.000 de angajați care să preia Petromul cu cei 60.000 de angajați ai săi? Cred că este cel mai mare succes al unei companii austriece în afara Austriei”, spunea anterior, într-un interviu acordat cotidianului britanic FT, Gerhard Roiss, fost CEO al OMV, care alături de Wolfgang Ruttenstorfer, CEO al OMV la data privatizării Petrom, și-a pus semnătura pe contractul care avea să transforme radical grupul austriac.
NU doar OMV s-a schimbat radical după ce a preluat singurul producător de petrol și gaze al României, ci și Petrom. OMV Petrom (numele sub care funcționează acum compania) a terminat anul trecut cu venituri de 36,6 miliarde de lei (venituri din vânzările consolidate ale grupului) și cu un profit net de 3 mld. lei. La circa trei decenii distanță, privatizarea Petrom rămâne fără rival ca importanță pentru tradiția României în cedarea de active datorită dimensiunii strategice a companiei.
Dar nu a fost singura mutare-cheie a acelor vremuri. BCR, BRD, Petrom și Dacia sunt toate branduri românești. Și mai au ceva în comun, toate au trecut prin procese de privatizare – unele dintre cele mai importante din istoria capitalistă a României. Și, chiar dacă au ajuns în portofoliile unor grupuri din Austria sau Franța, ele și-au păstrat numele autohtone. Într-adevăr, există în unele cazuri o alăturare între brandul original și numele companiei străine care l-a preluat, dar atât. Spre exemplu, oficialii BCR declarau anterior pentru ZF că face parte din politica grupului ca fiecare subsidiară Erste să păstreze brandul autohton, care este “un element de valoare locală și un semn de construcție a unei relații pe termen lung”.
Totuși, de la momentul preluării, brandul BCR a integrat elementele de identitate vizuală Erste, respectiv grafica și culorile brandului. Nu toți cumpărătorii mizează pe această strategie. Nu o făceau nici în anii ’90-2000. Nu o fac nici astăzi. Unii cumpărători au realizat achiziția unei firme locale mai degrabă pentru activul în sine decât pentru marcă.
Sorin
