Sunt in sediul BRD Victoriei. Vreau sa iau un credit si caut un consilier care sa-mi dea detalii. Pe stanga cum intri, sunt patru birouri unde ar trebui sa stea consilierii pentru persoane fizice. Primul e ocupat, restul sunt goale. Nici clienti, dar nici consilieri. La cel ocupat e coada, fireste. Usa e larg deschisa, asa ca diferenta dintre un ghiseu de pe vremea lui Ceausescu si ceea ce s-ar dori acolo – un office modern, in care sa ai o comunicare apropiata cu bancherul, devine o gluma. Astept la coada.
Dupa 30 de minute, intreb pe cineva de la ghiseul de „Corporate” daca nu mai vine un consilier, ca e lume multa. Tipul nu raspunde nimic, semn ca ceea ce nu e corporate nu exista si cum sa raspunzi cuiva care nu exista? Repet intrebarea. Mi se arunca un „Sunt in pauza de masa” sec. Ma uit la ceas. E aproape ora 17. O fi masa dupa ora Frantei, imi zic. Si astept iar.
Mai trec 40 de minute. Consilierul a scapat de unul din clienti. Mai sunt patru in fata mea. Imi fac un calcul rapid si-mi spun ca in ritmul asta, pe la 2-3 dimineata imi vine si mie randul. Il intreb pe ofiterul de serviciu daca nu se poate ca din cele 4 ghisee sa se lucreze macar in doua. Infinit mai amabil, mi se spune sa merg peste drum, ca e si acolo o agentie BRD. Multumesc si plec.
Trec strada, intru in agentia de vis-a-vis. Acolo, la fel. Un singur ghiseu, patru oameni. Toti veniti din sucursala Victoriei. Sunt atat de calmi incat daca ar trece Gelin pe-acolo, i-ar ura ceva frumos. In schimb, consilierii par extenuati. Discutiile cu oamenii par sa-i distruga. Dar randul merge mai repede. Ajung si intreb daca pot sa iau un credit Expresso Lejer doar cu buletinul si adeverinta de salariu.
Mi se spune ca da, fireste ca pot. La scoring, ies bine. Numai ca sunt insurat si va trebui sa vina si sotia. „E in spital. Nu prea poate veni”, zic. „Atunci dati dumneavoastra o declaratie cum ca e plecata din tara si nu poate veni”, imi zice din senin consilierul. Pai, zic, cum sa dau declaratie ca e plecata din tara? E aici, dar e in spital. „Nu se poate. Doar asa avem voie sa va facem contractul”. Dar e stupid, zic. „Ne pare rau. Aveti alte intrebari?” ma expediaza tipa in doua secunde. „Nu, nu am”, ii raspund. Si plec.
Asta a fost scurta poveste de iubire dintre mine si BRD. Pana la urma am renuntat la creditul Lejer. A luat in schimb un prieten, pe care l-au plimbat o saptamana, cerandu-i inclusiv fisa fiscala de la Finante, pe langa desfasurator de salarii si copie dupa cartea de munca. Pana la urma, exista oara cineva care sa fii primit acel credit fara carte de munca, dupa cum zice reclama bancii?
