Instrument financiar de credit pe termen lung garantat prin ipotecarea unui anumit activ al emitentului – de regula, un activ fix, cum ar fi o proprietate imobiliara. In cazul in care compania emitenta nu isi indeplineste obligatiile de plata fata de detinatorii obligatiunilor, acestia au drepturi directe asupra activului oferit drept garantie. Daca in contractul obligatiunii se stipuleaza ca acesta este un contract „deschis“ (open-ended), compania mai poate folosi activul oferit drept colateral pentru acest imprumut si pentru alte imprumuturi. Obligatiunile deschise confera tuturor detinatorilor de obligatiuni drepturi egale asupra colateralului comun sau o „prioritate“ egala, adica nici un detinator de obligatiuni nu are prioritate in fata altui detinator de obligatiuni. Daca obligatiunea este inchisa (closed-end), primul creditor are un „statut superior“, adica este primul care are dreptul asupra proprietatii ipotecate. Cu aceeasi proprietate mai pot fi garantate si alte imprumuturi, insa drepturile urmatorilor detinatori de obligatiuni sunt inferioare drepturilor detinatorilor anteriori de obligatiuni.
