Daca Vladut sau Redivan ar fi supravietuit, ar fi crescut si ar fi inteles modul in care au procedat politistii pentru a le salva viata, probabil ca ar fi dat intreaga Politie Romana in urmarire generala. Principalele scuze ale neputintei politistilor sunt metodologia de cautare invechita si lipsa dotarilor.

Redivan Mustafa, de 2 ani si 6 luni, a disparut la inceputul anului in satul unor rude din judetul Constanta. A fost gasit dupa sase zile, inghetat. Nu politia l-a zarit, ci un cioban. Vlad Tudor, de 4 ani si 8 luni, a disparut toamna trecuta intr-o padure din Tulcea. Dupa sapte zile a murit de frig si de sete. Nu politia l-a gasit, ci niste agenti de paza. Ionut Capraru, de 4 ani si 2 luni, a disparut de acasa anul acesta, dintr-un sat din Bacau. Baiatul s-a ratacit in padurea de la marginea localitatii. A supravietuit in salbaticie mancand fragi timp sapte zile, pana cand un padurar l-a zarit din intamplare. Si de data asta nu politistii au fost cei care au gasit un copil disparut. Are Politia Romana o problema?

MANUALUL DE CAUTARE E DEPASIT

“Am respectat procedurile!”, este deja un raspuns-cliseu al politistului cand cineva incearca sa-i reproseze ca nu si-a facut treaba cum trebuie. Dar care sunt procedurile in astfel de cazuri? Politistii se ghideaza, cand au de-a face cu disparitia unei persoane, dupa o metodologie prevazuta intr-un ordin intern din 2000 al IGP, cu numarul S (de la secret) 1060. Acest ordin este atacat tocmai de comisarul Adrian Dumitrescu, noul sef al Serviciului Urmariri din IGP: “Este depasit!”. La intrebarea “De ce este depasit?”, comisarul prefera un rapuns din zona filozofiei: “Vedeti dumneavoastra, in atatia ani au evoluat toate in jurul nostru, inclusiv infractionalitatea. Infractorii gasesc noi moduri de operare si in acelasi timp de a scapa… pleaca peste granita…”.

Dumitrescu sustine ca orice copil disparut este dat in urmarire generala imediat de la primirea sesizarii. Il contrazic insa tocmai informatiile pe care noi le-am primit de la Inspectoratele de Politie Judetene, in care am gasit copii disparuti dati in urmarire generala abia dupa zeci de zile de la primirea sesizarii.

Reprezentantul in Romania al Centrului International pentru Copii Disparuti si Exploatati de la Washington ne-a pus la dispozitie descrierea pe scurt a procedurii in cazurile disparitiilor de minori, pe care a primit-o de la IGP. In aceasta descriere nu este precizat nicaieri ca in cazul disparitiei unui minor se declanseaza imediat urmarirea generala, ci dimpotriva, se da de inteles ca se poate astepta pana la 20 de zile: “Daca se constata ca e o plecare voluntara, ancheta se bazeaza pe informatii obtinute de la prieteni si familie, iar daca e o rapire, cautarea e bazata mai mult pe cercetarea la fata locului (amprente, fire de par etc.) si pe cautarea in spitale”. Aceste verificari pe plan local pot dura maximum 20 de zile. Daca dupa 20 de zile minorul nu a fost gasit, se solicita urmarirea generala. Un raport al “Salvati Copiii” privind traficul de persoane arata ca pregatirea unei plecari peste granita a unui minor care urmeaza sa fie exploatat sexual sau prin munca in strainatate dureaza mai putin de trei zile… Deci in cele 20 de zile in care politistii cauta pe “la rude sau in spitale”, copilul – o probabila victima a traficantilor de carne vie – are timp sa treaca granita si de sapte ori pana sa fie dat in consemn la frontiera.

CERCETARE

Ce vedeti in zare, domnule politist? Cu siguranta, nu copilul pe care il cautati

CHIOARA URMARIRE GENERALA

Politia sustine ca nu poate face publica poza unui minor dat in urmarire generala daca parintii nu sunt de acord. Jurnalul National a incercat sa obtina de la Inspectoratele Judetene de Politie toate pozele cu acei copii disparuti si inca negasiti, in speranta ca, publicandu-le pe site-ul copiidisparuti.jurnalul.ro, chipurile lor vor fi vazute de zeci de mii de oameni, iar sansele de a fi recunoscuti pe strada vor creste. Multi dintre purtatorii de cuvant de la inspectoratele judetene ne-au spus acelasi lucru: “Nu putem sa va dam poze, ca ne-o interzice CNA (Consiliul National al Audiovizualului – n.r.)… Trebuie sa obtinem acordul parintilor”.

Citeste si:  Google si Yahoo - noii stapani ai Internetului

Altii ne-au trimis doar semnalmentele lor, fara fotografie. Acesti copii sunt dati in urmarire generala doar dupa unele semnalmente, si acelea incomplete. Motivul: familia nu detine o fotografie a minorului. In astfel de cazuri, nici un om in uniforma nu s-a sinchisit sa le faca minorilor portretul-robot, desi in tara sunt patru locuri unde se poate intocmi pe calculator un portret-robot. “Recomandabil e ca un astfel de portret sa se faca la fiecare caz de disparitie. De cele mai ulte ori s-a apelat la portretisti, dar nu angajati ai politiei, ci designeri sau pictori”, sustine comisarul Adrian Dumitrescu. In cazul fetitei disparute la Plopeni, Andreea Dodan, familia nu avea o poza cu fiica lor. Politistii au cautat-o in primele doua zile rezumandu-se la a intreba oamenii daca nu au vazut o fetita blonda care vorbeste peltic.

MANDATUL – BETE-N ROATE

Conform declaratiilor sefului Serviciului Urmariri al IGP, o alta problema cu care se confrunta mai nou politia in cazurile disparitiilor minorilor este schimbarea Codului de Procedura in 2003. “Pana acum doi ani se putea intra in locuinta unei persoane, pentru a se efectua o perchezitie. Azi, ca sa cauti de pilda in casele vecinilor unei familii careia i-a disparut copilul, trebuie un mandat emis de un procuror. Ne invartim asfel intr-un cerc vicios. Pentru a avea acest mandat, trebuie inceputa urmarirea penala intr-un dosar. Dar ce dosar sa-i faci unui vecin, ce probe ai?”, se intreaba comisarul.

METODE CE POT UCIDE

In luna aprilie a acestui an, o fetita de 10 ani, Adelina Daniela Coman, nu s-a mai intors de la scoala unde invata, intr-un cartier marginas al Capitalei. Parintii au reclamat disparitia copilului la Sectia 6 de Politie, unde li s-a spus: “Nu putem interveni in primele 48 de ore intrucat asa sunt procedurile!”. Pana la urma, oamenii legii au trecut peste regulamentul invocat si au intervenit mai repede, iar fata a fost gasita in gara, dupa doua zile de dormit pe strazi. Seful Biroului Urmariri al IGP recunoaste ca intre politisti exista o intelegere nescrisa: e bine sa-i lasi pe parinti sa-si caute singuri copilul in prima zi, pentru ca, din experientele anterioare, cei mici sunt, de cele mai multe ori, gasiti la rude. Contrar acestor “experiente anterioare” ale politistilor, studiile facute de politistii americani arata ca, dupa o ora de la sesizarea disparitiei, sansele unui copil de a mai fi gasit in viata scad cu 50%, iar dupa 24 de ore, doar o minune ii mai poate salva.

PLANURI

“Vrem sa schimbam instructiunile. Avem o metodologie de cautare a copiilor disparuti din anul 2000, care este depasita. Acum avem un proiect la care am lucrat orientandu-ne dupa cazul lui Vladut Tudor si al lui Redivan Mustafa”

REGLEMENTARI UCIGASE

“Exista o intelegere la nivelul politiei, prin care e bine sa nu intervii in primele 24 de ore de la data disparitiei unui copil si sa-i lasi pe parinti sa caute singuri pe la rude, unde cred ei ca este” – comisar Adrian Dumitrescu, seful Serviciului Urmariri al IGP

DOTARI

“Nu exista aparate cu vedere nocturna in dotarea politiei. Exista aparate care pot detecta radiatiile de caldura, dar nu le avem. Exista amplificatoare de lumina, asa cum au camerele de luat vederi profesioniste. Politia nu le are” – Gherghe Chitu, fostul sef al Serviciului Urmariri al IGP .

Citeste si:  Pacea Coalitiei – caderea lui Nastase si a lui Vacaroiu

DOTAREA CARE POATE COSTA VIETILE UNOR COPII

Cei din conducerea IGP cu care am discutat recunosc ca marele necaz al oamenilor legii este dotarea. Caini de urma mai sunt in Romania. Dar sunt imbatraniti, iar statul nu a gasit de cuviinta sa aloce bani pentru antrenarea altora. Mananca mult, iar “intretinerea acestor caini costa foarte mult”, da explicatii comisarul Adrian Dumitrescu, seful Serviciului Urmariri al IGP. Politia Romana nu are nici abilitatea de a cauta pe timp de noapte un copil.

Unul disparut intr-o padure, de pilda. Asta pentru ca nu exista aparate cu vedere nocturna in dotarea oamenilor legii. “Fiecare soldat american are cascheta dotata cu un sistem de supervizare in infrarosu! In 1992, cand a trebuit sa facem filaj pentru a-i aresta pe Duduieni, am fost nevoit sa imprumut o luneta pentru vizare pe timp de noapte de la o unitate militara… Exista aparate care pot detecta radiatiile de caldura, dar nu le avem. Tot armata americana le are… Exista amplificatoare de lumina, asa cum au camerele de luat vederi profesioniste. Politia nu le are. Si nici nu speram sa fim dotati cu asa ceva prea curand, pentru ca un astfel de sistem de supervizare in infrarosu, de exemplu, costa peste 400.000 de dolari!”, ne marturisea anul trecut, imediat dupa ce a fost gasit Vlad Tudor, seful de atunci al Serviciului Urmariri, Gherghe Chitu, acum pensionat.

La inceputul acestui an, Serviciului Urmariri al IGP i s-a cerut intocmirea unui necesar, promitandu-i-se marea cu sarea, niste fonduri PHARE alocate special pentru dotarea acestui departament. Iar politistii au intocmit o lista in care cereau 50 de aparate de vedere pe timp de noapte, cate unul pentru fiecare judet si opt pentru IGP. S-au mai pierdut de atunci doi copii in salbaticie, dar ochelarii respectivi tot nu au ajuns in dotarea Politiei. Singurul aparat cu care s-ar putea cauta noaptea este un elicopter cu termiviziune aflat in patrimoniul Ministerului de Interne. “E al ministerului!”, a fost raspunsul politistilor cand i-am intrebat de ce nu s-a cautat niciodata pana acum cu acest elicopter in prima noapte a disparitiei vreunui copil. “Normal ar fi ca acest elicopter sa fie in curtea noastra sa-l putem folosi imediat pentru cautarea copiilor disparuti”, este de parere Adrian Dumitrescu, actualul sef al Serviciului Urmariri al IGP.

SERVICIUL URMARIRI

In Canada exista un organism al Politiei, Serviciile Nationale pentru Copii Disparuti (SNED), care se ocupa doar de disparitiile minorilor. In Romania, functiile acestui organism sunt preluate de Serviciul Urmariri din cadrul Inspectoratelor Judetene de Politie si de Serviciul Urmariri de la IGP, numai ca departamentele romanesti nu se ocupa doar de copii disparuti, ci si de persoanele urmarite care se sustrag urmaririi penale si de dezertori, in conditiile in care la unele inspectorate judetene sunt doar doi politisti la Serviciul Urmariri, care trebuie sa le faca pe toate. SNED din Canada are o serie de sarcini in momentul in care dispare un copil: consulta banca de date cu minorii disparuti, imediat ce au primit semnalmentele, informeaza Centrul National de Coordonare Contra Exploatarii Copiilor ca exista riscul ca un copil sa fie exploatat, asigura legatura cu Interpol. In America exista din 1984 Centrul National pentru Copii Disparuti si Exploatati (NCMEC). NCMEC premiaza anual echipele de agenti care au lucrat la cazuri de disparitii si incurajeaza voluntarii sa participe la actiunile de cautare. La noi nici orele suplimentare ale politistilor nu sunt platite. Din procedurile Politiei canadiene nu lipseste asigurarea unui sistem de sprijin material si moral familiei victimei.

Pentru Romania, ideea ca Politia sa aduca un psiholog pentru a sustine parintii cat timp copilul lor este disparut e doar un basm frumos. La capitolul “sprijin moral”, am vazut in timpul relatarilor despre cazul “Vladut Tudor” si politisti care au stat alaturi de parinti si au incercat sa joace si rolul de psiholog si de “mama ranitilor”, dar si oameni in uniforma care le “semnau” parintilor trimiteri la spitalul de nebuni: “Degeaba il mai cautati, doamna, copilul dumneavoastra trebuie sa fie decedat pe undeva!”. Tot in Canada, una din marile obligatii ale oamenilor in uniforma e comunicarea cu mass-media. Comunicarea politistilor romani cu presa se concretizeaza uneori prin comunicate lungi prin care li se cere ziaristilor sa nu-si mai bage nasul in ancheta. Asa s-a intamplat cel putin in cazul fetitei disparute la Plopeni, cand anchetatorii s-au plans ca nu-si mai pot face treaba din cauza presei, dand exemplul unor martori care, afland de la televizor ca sunt luati in vizor, si-au schimbat comportamentul.

Citeste si:  200 de cazuri de pojar zilnic

In momentul in care dispare un copil, Politia canadiana are obligatia de a alerta imediat organizatiile de voluntari. Si la noi exista voluntari care au sarit de fiecare data, de la moartea lui Vladut incoace, sa dea o mana de ajutor familiei. Cum au colaborat cu Politia? Cateva exemple: la Plopeni, membri ai Asociatiei Chinologice (AChR) au venit cu caini de urma premiati in lume care ar fi putut face treaba cainilor clasati ai politiei. Insa unul din sefii Politiei Romane le-a dat de inteles voluntarilor de la AChR ca ar fi bine sa isi stranga lucrurile si sa plece acasa.

GAFE ALE POLITISTILOR

Dupa ce a fost gasit Vlad Tudor, baiatul disparut toamna trecuta intr-o padure din judetul Tulcea, o echipa de politisti cu Costin Tudor, tatal baiatului, si cu un prieten voluntar s-au intors in locul respectiv. Atunci a fost gasit un pachet de tigari desfacut, dar neinceput. Nici unul din politisti nu s-a gandit ca acel pachet ar constitui o proba, desi se afla la o apropiere de zece metri de rapa in care a fost gasit Vlad. Politistii au ignorat proba, ridicand din umeri. La sugestia prietenului voluntar, pachetul a fost ridicat de catre un politist si bagat in buzunar. Locul nu a fost marcat, nu s-au efectuat masuratori, desi, daca s-ar fi facut, ajungea si Politia mai repede la concluzia ca cineva a mai fost pe acolo si copilul nu era. Se putea face foarte usor – intrebandu-l pe cel care si-a pierdut pachetul. Pachetul de tigari era al unuia dintre voluntari care il pierduse cu trei zile inainte cand au cautat pe acolo. Au trecut zece luni ca politistii sa se convinga intr-un final de ceva ce a sarit in ochi din prima zi.

O alta ipoteza a politistilor care i-a convins pe parinti la momentul respectiv a fost cea legata de cei trei caini de la Asociatia Chinologica din Constanta, care au luat, pe rand, aceeasi urma si s-au oprit toti in acelasi loc. Ipoteza avansata de Politie a fost ca acestia au gasit acolo o urma de vulpe, de aceea s-au oprit toti in acelasi loc. Daca pornirea cautarilor s-ar fi mutat in locul acela, poate ca altul ar fi fost finalul. Poate! Dar politistii s-au rezumat in a incerca in disperare sa-i convinga pe parinti si pe voluntari ca, in ciuda urmelor luate de caini, copilul nu mai era “cu siguranta” in padure. Fapt pe care tot ei l-au infirmat la 25 octombrie, cand au zis ca Vlad s-a aflat tot timpul in padure, ca s-a ratacit.