Institutiile non-financiare, obligate sa raporteze operatiuni suspecte de spalare a banilor
Potrivit normelor aprobate de Guvern, entitati raportoare non-financiare sunt “agentii economici care desfasoara activitati de jocuri de noroc, amanet, vanzari-cumparari de obiecte de arta, metale si pietre pretioase, dealeri, turism, prestari de servicii si orice alte activitati similare care implica punerea in circulatie a valorilor; persoanele fizice si juridice care acorda asistenta de specialitate juridica, notariala, contabila, financiar-bancara, auditorii”.
De asemenea, raportori non-financiari sunt si “persoanele fizice si juridice care acorda consultanta fiscala, contabila ori financiar-bancara; notarii publici, avocatii si alte persoane care exercita profesii juridice liberale, in cazul in care acorda asistenta in intocmirea sau perfectarea de operatiuni pentru clientii lor privind cumpararea ori vanzarea de bunuri imobile, actiuni sau parti sociale ori elemente ale fondului de comert, administrarea instrumentelor financiare sau a altor bunuri ale clientilor, constituirea sau administrarea de conturi bancare, de economii ori de instrumente financiare, organizarea procesului de subscriere a aporturilor necesare constituirii, functionarii sau administrarii unei societati comerciale, constituirea, administrarea ori conducerea societatilor comerciale, organismelor de plasament colectiv in valori mobiliare sau a altor structuri similare, precum si in cazul in care isi reprezinta clientii in orice operatiune cu caracter financiar ori vizand bunuri imobile”.
Normele se adreseaza, in egala masura, si “persoanelor cu atributii in procesul de privatizare, oficiilor postale si persoanelor juridice care presteaza servicii de transmitere de bani, in lei sau in valuta; agentii imobiliari; Trezoreria Statului si autoritatile vamale; casele de schimb valutar; asociatiile si fundatiile, precum si orice alta persoana fizica sau juridica, pentru acte si fapte savarsite in afara sistemului financiar-bancar”.
Obligatiile
In ceea ce priveste obligatiile acestora, normele prevad identificarea clientilor “indiferent daca sunt sau nu sunt prezenti la initierea unor relatii de afaceri sau oferirea unor servicii; in cazul efectuarii unor operatiuni in numerar a caror limita minima reprezinta echivalentul in lei a 10.000 euro, indiferent daca tranzactia se realizeaza prin una sau mai multe operatiuni legate intre ele; de indata ce exista o informatie ca printr-o operatiune se urmareste spalarea banilor sau finantarea actelor de terorism, indiferent de suma ce face obiectul respectivei operatiuni”.
Cand suma nu este cunoscuta in momentul acceptarii tranzactiei, “entitatea” va proceda la identificarea clientilor de indata ce este informata despre valoarea tranzactiei si cand a stabilit ca a fost atinsa limita minima de 10.000 de euro. In cazul in care exista informatii sau suspiciuni ca tranzactia nu se desfasoara in nume propriu, se vor lua masurile necesare pentru a obtine date despre identitatea beneficiarului real al tranzactiei.
Totodata, entitatile sunt obligate sa desemneze una sau mai multe persoane care au responsabilitati in aplicarea legii, si de a comunica Oficiului numele lor. Prin intermediul acestora, entitatile trebuie sa informeze Oficiul, in termen de maximum 24 de ore, asupra operatiunilor suspecte de spalare a banilor sau a finantarii actelor de terorism, si operatiunile de depunere/retragere in numerar a caror limita minima reprezinta echivalentul in lei a 10.000 de euro (chiar daca tranzactia se realizeaza prin una sau mai multe operatiuni legate intre ele), sub forma unor rapoarte.
Controlul intern
Entitatile au obligatia de a elabora proceduri si metode adecvate de control intern, pentru a preveni si a impiedica spalarea banilor si finantarea actelor de terorism, si de a asigura instruirea angajatilor pentru recunoasterea operatiunilor care pot fi legate de spalarea banilor sau de finantarea actelor de terorism si luarea masurilor imediate ce se impun in asemenea situatii.
Oficiul trebuie sesizat si atunci “cand se constata ca una sau mai multe operatiuni efectuate pentru un client prezinta indicii de anomalie pentru activitatea acelui client ori pentru tipul operatiunii in cauza, sau daca exista suspiciuni ca abaterile de la normalitate au ca scop spalarea banilor sau finantarea actelor de terorism”, prevad normele.
Entitatile pot interzice efectuarea operatiunilor in cauza “pe perioada suspendarii comunicate de Oficiu si de a bloca sumele respective pana la expirarea perioadei pentru care s-a dispus suspendarea sau pana la dispunerea altei masuri de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie”. La cerere, institutiile non-financiare amintite trebuie sa comunice Oficiului in termen de 30 de zile toate informatiile solicitate, fiind obligate, totodata, sa pastreze, pentru o perioada de cel putin 5 ani, toate informatiile privind identitatea clientului, inclusiv suma si tipul valutei, precum si evidentele secundare sau operative si inregistrarile tuturor operatiunilor financiare efectuate de client.
Entitatile nu au voie sa transmita, in afara conditiilor prevazute de lege, nici una dintre informatiile detinute in legatura cu spalarea banilor si finantarea actelor de terorism, sau sa-si avertizeze clientii cu privire la sesizarea Oficiului. In caz contrar, entitatile pot fi sanctionate conform art. 22 din Legea 656/2002.
Identificarea clientului
Institutiile amintite vor stabili identitatea clientului pe baza unui document oficial sau a altui document de identificare, mai ales in cazul celor nerezidenti sau care nu se prezinta personal la efectuarea operatiunii, urmand sa pastreze copia actului prezentat. Informatiile pot fi verificate prin observarea directa a locatiei la adresa indicata, prin schimb de corespondenta si/sau accesarea numarului de telefon furnizat de client.
In cazul clientilor persoane fizice, entitatile trebuie sa obtina, sub semnatura, numele si prenumele (eventual pseudonimul), adresa domiciliului si/sau resedinta completa, data si locul nasterii, codul numeric personal (sau alt element unic de identificare similar), numarul si seria documentului de identitate, data eliberarii acestuia si institutia entitatea care l-a emis, cetatenia, calitatea de rezident/nerezident si numarul de telefon/fax.
Pot fi solicitate si informatii suplimentare legate de nationalitate sau tara de origine a clientului, pozitia publica sau politica detinuta si altele.
In ceea ce priveste identificarea persoanelor juridice, entitatile trebuie sa obtina numarul, seria si data certificatului de inregistrare/documentului de inregistrare la Oficiul National al Registrului Comertului sau la autoritati similare sau echivalente, denumirea, Codul unic de inregistrare (CUI) sau echivalentul acestuia pentru persoanele straine, institutia de credit si codul IBAN, adresa completa a sediului social/sediului central sau a sucursalei, telefonul, faxul si e-mailul, adresa paginii de Internet, scopul si natura operatiunilor derulate cu entitatea reglementata. Copia certificatului de inregistrare/inmatriculare la ONRC si a imputernicirii persoanei pe care o reprezinta vor fi pastrate de entitate.
Beneficiari suspecti
Institutiile trebuie sa manifeste suspiciune cu privire la identitatea beneficiarului real atunci cand clientul imputerniceste o persoana cu care, in mod evident, nu are relatii apropiate sa efectueze operatiuni, cand valoarea fondurilor sau a activelor implicate intr-o operatiune dispusa de un client este disproportionata in raport cu situatia financiara a acestuia si daca observa situatii neobisnuite pe parcursul derularii relatiilor sale cu un client.
In vederea stabilirii identitatii beneficiarului real, entitatea trebuie sa obtina o declaratie pe proprie raspundere, prin care acesta sa declare identitatea beneficiarului real, precum si sursa fondurilor, scopul si natura operatiunilor derulate, denumirea si locul desfasurarii activitatii/ocupatia, numele/denumirea angajatorului sau natura activitatii proprii.
Daca, dupa completarea declaratiei, suspiciunile privind informatiile furnizate in scris de catre client persista si nu pot fi inlaturate prin clarificari suplimentare, entitatea reglementata poate sa refuze sa intre in relatii cu clientul respectiv sau sa efectueze operatiunea solicitata.
Monitorizarea activitatilor
Activitatea clientului trebuie monitorizata prin urmarirea tranzactiilor efectuate de acesta, tinandu-se cont de clasificarea clientelei dupa tipul tranzactiilor derulate, numarul si volumul acestora si riscul unei activitati ilicite asociate diferitelor tipuri de tranzactii derulate prin intermediul aceleiasi entitati.
Tranzactiile suspecte pot fi cele care nu se circumscriu tiparelor obisnuite, inclusiv datorita frecventei neobisnuite a operatiunilor, cele de o valoare care implica sume mari de bani, implicarea unui client si circumstantele care au legatura cu statutul sau alte caracteristici ale acestuia si operatiuni care nu par sa aiba un sens economic, comercial sau legal, inclusiv cele care nu se circumscriu activitatii statutare a clientului sau care sunt ordonate de clienti care nu sunt angajati in activitatea statutara.
Riscuri potentiale
Pentru categoria clientilor cu un risc potential privind spalarea banilor sau finantarea actelor de terorism mai ridicat este necesar sa se monitorizeze majoritatea sau, dupa caz, toate tranzactiile derulate prin intermediul entitatii reglementate. La stabilirea persoanelor care se incadreaza in aceasta categorie se vor lua in considerare tipul clientului – persoana fizica, persoana juridica; tara de origine; pozitia publica sau pozitia importanta detinuta; specificul activitatii desfasurate de client; sursa fondurilor si orice alti indicatori de risc.
Pentru cei cu risc potential ridicat entitatile reglementate trebuie sa dispuna de sisteme adecvate de gestiune a informatiei care sa furnizeze personalului de conducere si/sau de control si audit intern informatii in timp util, necesare pentru identificarea, analizarea si monitorizarea efectiva a acestor clienti. Sistemele implementate trebuie sa evidentieze cel putin lipsa sau insuficienta documentatiei corespunzatoare la initierea relatiei de afaceri, tranzactiile neobisnuite derulate de client si situatia agregata a tuturor relatiilor clientului cu entitatea reglementata.
In acest caz, personalul de conducere insarcinat cu serviciile oferite pentru clientii respectivi trebuie sa aiba cunostinta de circumstantele personale ale acestora si sa acorde atentie sporita informatiilor provenite de la terte parti in legatura cu aceste persoane.
Autor: Afrodita Cicovschi
