(A) Vanzarea unei valori mobiliare care nu este detinuta de vanzator la momentul tranzactiei. Tehnica folosita pentru (1) a profita de pe urma unei scaderi anticipate a pretului sau (2) a proteja un profit dintr-o pozitie long. In cazul actiunilor, un investitor trebuie sa imprumute actiunile pentru a efectua livrarea, ceea ce necesita cumpararea acestora la un moment dat in viitor pentru a „acoperi“ vanzarea. Daca, in cele din urma, investitorul poate cumpara actiunile la un pret mai mic, va rezulta un profit insa, daca in loc sa scada, pretul creste va rezulta o pierdere. De exemplu, un investitor care anticipeaza o scadere a pretului actiunii XYZ, da brokerului sau un ordin sa vanda short 100 de actiuni XYZ intr-un moment cand actiunea se tranzactioneaza la 50$. Brokerul imprumuta investitorului 100 de actiuni XYZ fie din portofoliul propriu, fie din contul in marja al unui alt client, fie imprumutand la randul sau de la un alt broker. Aceste actiuni sunt folosite pentru a face livrarea brokerului cumparator la data decontarii, iar venitul obtinut din vanzare este folosit pentru a garanta imprumutul. Investitorul detine acum ceea ce se numeste o pozitie short – adica, el continua sa nu detine cele 100 de actiuni XYZ, insa la un moment dat trebuie sa cumpere actiunile respective pentru a le restitui brokerului care i le-a imprumutat. Daca pretul de piata al actiunii XYZ scade la 40$, el poate sa cumpere actiunile platind pe ele 4.000$, sa le restituie brokerului, acoperindu-si astfel pozitia short, si sa obtina un profit de 1.000$ sau 10$ per actiune. (B) In cazul contractelor futures, o vanzare short reprezinta un angajament al vanzatorului de a livra activul de baza la un pret specificat, la o data viitoare. Majoritatea vanzarilor short decontracte futures sunt acoperite inainte de data livrarii.
