Teorie elaborata de Charles H. Dow care se bazeaza pe o analogie intre comportamentul preturilor de pe piata actiunilor si valurile marii. Teoria a fost apoi preluata si perfectionata de R. N. Elliot. In cadrul acestei teorii, Dow a comparat trendul principal al pietei cu fluxul, trendurile secundare ale pietei cu valurile care urmeaza fluxul, iar trendurile minore cu incretiturile valurilor. El a observat ca trendurile secundare – care sunt corectii ale trendului principal – se retrag de obicei intre o treime si doua treimi din trendul principal. Adesea, aceste corectii se apropie de 50% din trendul principal. Trendurile minore reprezinta fluctuatii pe termen foarte scurt ale pretului in timpul unui trend secundar. De asemenea, Dow a descoperit ca un trend principal ascendent este alcatuit din trei faze distincte. Prima faza, denumita faza de acumulare, este faza in care cei mai abili si mai bine informati investitori cumpara atunci cand stirile economice asa zis “proaste” tocmai au fost infirmate de catre piata. A doua faza, in care majoritatea celor care utilizeaza analiza tehnica incep sa participe, este caracterizata prin cresterea rapida a preturilor si imbunatatirea stirilor economice. A treia si ultima faza este caracterizata prin participarea crescuta a publicului investitor atunci cand ziarele incep sa mediatizeze cresterea, stirile economice sunt mai bune ca niciodata, iar volumul tranzactiilor creste. In aceasta ultima faza, investitorii informati, care “au acumulat” atunci cand piata era aproape de minim si se parea ca nimeni nu vrea sa cumpere, incep acum sa vanda tocmai cand se pare ca nimeni nu vrea sa vanda. Elliot a adoptat comparatia facuta de Dow intre comportamentul preturilor si valurile marii, numai ca in cadrul teoriei sale, pe o piata cu trend principal ascendent, un ciclu complet are opt valuri: cresterea propriu-zisa, alcatuita din cinci valuri si respectiv corectia, care urmeaza dupa aceasta crestere, alcatuita din trei valuri. Fiecare dintre cele cinci valuri poate fi divizat in cate cinci subvaluri. Fiecare dintre cele trei valuri poate fi divizat in cate trei subvaluri.
