Teorie folosita pentru a selecta combinatia optima de active financiare astfel incat investitorul sa-si asigure cea mai mare rentabilitate posibila pentru un anumit nivel de risc sau cel mai mic risc posibil pentru un anumit nivel al rentabilitatii. Utilizand teoria portofoliului, un investitor combina mai multe active financiare in functie de modul in care acestea interactioneaza. Astfel, un instrument financiar va fi cumparat nu pe baza rezultatelor pe care se estimeaza ca acel instrument financiar le va obtine, ci avand in vedere modul in care se estimeaza ca acel instrument financiar va influenta riscul si rentabilitatea intregului portofoliu. Desi investitorii individuali pot folosi unele dintre ideile teoriei portofoliului atunci cand alcatuiesc un portofoliu de investitii in active financiare, aceasta teorie precum si literatura de specialitate referitoare la ea sunt atat de complexe din punct de vedere matematic, incat teoria portofoliului este utilizata in principal de catre profesionistii pietei.
