Impozit perceput investitorilor pe profitul obtinut din vanzarea unui instrument financiar transferabil. In Statele Unite, inainte de Legea Reformei Fiscale din 1986, castigurile de capital obtinute din vanzarea instrumentelor financiare transferabile, care fusesera detinute cel putin 6 luni, erau considerate castiguri pe termen lung si impozitate la o rata mai mica decat rata de impozitare a venitului din activitatea curenta (ordinary income). Legea din 1986 a eliminat acest avantaj, impunand ca toate castigurile de capital sa fie impozitate la aceleasi rate de impozitare ca si venitul din activitatea curenta.