Acord intre doua parti prin care acestea accepta sa cumpere, respectiv sa vanda o anumita cantitate din activul de baza (o marfa, un instrument financiar guvernamental, o valuta sau alt instrument financiar) la un anumit pret, cu livrarea la o data viitoare specificata si in conditii stabilite in prezent. O deosebire fata de contractele futures o constituie faptul ca aceste contracte nu sunt standardizate; ele sunt contracte personalizate incheiate intre doua parti. Astfel, termenii pentru contractele forward sunt stabiliti de comun acord intre cumparator si vanzator si pot fi diferiti de cei stabiliti pentru contractele futures de catre bursa la care acestea se tranzactioneaza. O alta deosebire este ca aceste contracte nu se tranzactioneaza pe o piata organizata si nu exista o casa de compensatie care sa preia riscul de neindeplinire a obligatiilor contractuale de catre una din parti. De asemenea, contractele forward nu sunt lichide. Ele sunt transferate foarte greu si, de obicei, nu pot fi anulate decat cu acordul celeilalte parti care, de multe ori, se obtine prin plata unor penalitati. Denumit si contract “to arrive”, contractul forward este predecesorul contractului futures actual.