Tendinta unor manageri de portofoliu de a se abate de la tipurile lor obisnuite de investitii. De exemplu, managerul unui fond de investitii de actiuni ale companiilor cu capitalizare mare, orientat spre valoare, poate sa transfere o parte substantiala din activele financiare ale fondului in actiuni de crestere, ale companiilor mici, ceea ce determina ca portofoliul sa obtina performante neasteptat de bune sau de slabe in comparatie cu fondurile similare. Abaterea de la stil ingreuneaza urmarirea de catre un investitor a unui plan de alocare a activelor financiare proprii, deoarece introduce modificari neprevazute in alocarile pe care acesta si le-a stabilit inital.
