Politica promovata in ceea ce priveste salariul minim in Romania demonstreaza ca Romania nu a inteles inca principiile modelului social european. Forta de munca nu este vazuta decat prin prisma costului pe care il genereaza fara a realiza faptul ca investitia in forta de munca este una din cele mai profitabile si care asigura cu adevarat o competitivitate sustenabila.

89% din veniturile banesti ale unei gospodarii de salariati din Romania provin din salarii brute si alte drepturi salariale, 1% din agricultura, 1% din activitati independente si 6.6% din prestatii sociale, potrivit rezultatelor oferite publicitatii de Confederatia Nationala Sindicala “Cartel ALFA. Veniturile in natura, desi ca pondere in total venituri s-au diminuat in trim IV 2005, constituie inca o sursa importanta in acoperirea cheltuielilor unei gospodarii de salariati – 13,1%.

Anii de tranzitie la economia de piata au insemnat pentru lucratorii din Romania reducerea puterii de cumparare a salariilor, cresterea insecuritatii locului de munca si a discrepantei intre nivelul veniturilor.
In timp ce companiile incearca sa-si abandoneze responsabilitatile sociale prin plata unor salarii mici, costul consecintelor sociale asupra comunitatii ca intreg pune presiune pe autoritatile statului pentru a interveni in sprijinirea persoanelor care au nevoie de asistenta sociala.

“Ca atare consideram ca este necesara utilizarea mai pregnanta a salariului minim ca instrument esential pentru siguranta unei plati decente a muncii”, precizeaza vicepresedintele Cartelului Alfa, Petru Sorin Dandea.

In ideea de a implementa dreptul la o plata decenta a muncii Carta Sociala Europeana recunoaste necesitatea existentei unei politici europene in domeniul salariului minim. Ca tinta toate tarile europene trebuie sa-si stabileasca salariul minim la nivelul a 60% din salariul mediu, tinta intermediara pe termen scurt fiind de 50%.

Citeste si:  Relatiile comerciale ale Romaniei cu tarile francofone din OIF

Cei mai multi bani se duc pe mancare

Pentru marea majoritatea a lucratorilor, salariul este principala sursa de venit si ca atare nivelul salariului stabileste in mod hotarator nivelul de viata al gospodarilor de salariati. Gospodariile de salariati, mai numeroare decat o gospodarie medie in Romania sunt formate in medie din 3,424 persoane din care 1,68 sunt salariati.

In timp ce gospodariile din Romania, implicit cele de salariati, isi orienteaza doar in mica masura resurse in vederea recreearii si odihnei, ponderea acestor cheltuieli in bugetele familiilor europene sunt mult mai consistente. Toate acestea influenteaza in mod substantial capacitatea de munca si sanatatea populatiei din Romania. Cea mai mare parte a resurselor unei gospodarii din Romania sunt inca alocate cumpararii de produse alimentare, ceea ce inseamna ca in buna masura in Romania remuneratia muncii prestate acopera doar nevoile legate de supravietuire.

In timp ce media europeana in ceea ce priveste ponderea produselor alimentare in total cheltuieli se situeaza in mod constant putin peste 10%, in Romania aceasta pondere este de mai bine de 4 ori mai mare.

Politica promovata in ceea ce priveste salariul minim in Romania demonstreaza ca Romania nu a inteles inca principiile modelului social european. Forta de munca nu este vazuta decat prin prisma costului pe care il genereaza fara a realiza faptul ca investitia in forta de munca este una din cele mai profitabile si care asigura cu adevarat o competitivitate sustenabila. In timp ce alte state au inteles faptul ca delocalizarea industriilor care promoveaza o politica a salariilor mici este un fenomen inevitabil, Romania se mai lamenteaza inca in a sustine si promova asfel de sectoare.

Citeste si:  Parlamentul European, prietenos, dar exigent fata de Romania

Analiza evolutiei salariului minim si a efectelor pe care le-a generat de-a lungul timpului asupra politicii salariale, inflatie sau nivelul ocuparii releva urmatoarele :
– in perioada 2002 – 2005 doar 25% din cresterea salariului mediu a fost determinata de cresterea salariului minim
– in perioada 1994 – 2005 nu exista corelatie intre evolutia salariului minim si numarul de salariati, ceea ce infirma conceptul teoretic conform caruia cresterea salariului minim poate conduce la pierderea locurilor de munca, cel mult se poate vorbi de unele influente in distribuirea salariatilor intre sectoare economice
– politica guvernului promovata in 2003 si 2004 de a mentine si de a face recomandari in ceea ce priveste asezarea grilelor salariale dupa majorarea salariului minim a condus la o aplatizare a acestora in jurul salariului minim.
– Evolutia costului unitar cu forta de munca este influentat in sensul cresterii mai degraba de alti factori decat salariul minim, avand in vedere ca in 2005 fata de 2004 acesta cunoaste o crestere pozitiva in 2005, an in care cresterea salariului minim a fost nesemnficativa.

Citeste si:  Delta, destinatie de toti banii

Abordarea politicii salariale

Avand in vedere cele mentionate mai sus specialistii considera ca abordarea politicii salariale ar trebui sa fie urmatoarea:
A. in ceea ce priveste salariul minim:
– stabilirea salariului minim la un nivel care sa asigure un nivel de trai decent pentru salariati si famililiile acestora si totodata care sa reprezinte o parghie de remunerare corecta a muncii.
In acest sens propunem ca indicatorul care sa stea la baza stabilirii unui nivel relevant al salariului minim sa fie cosul minim de consum stabilit pentru o gospodarie de salariati, dupa urmatorul model:

Incepand cu 1 ianuarie 2008 cresterea salariului minim se va face in anual in functie de o serie de indicatori economici si sociali, obiectivul ca pe termen mediu raportul salariul minim / salariul mediu sa depaseasca 50%.

B. in ceea ce priveste politica salariala in sectorul bugetar consideram ca ar trebui construita vizand in special :

– elaborarea unui act normativ unitar de salarizare a sectorului bugetar.
– Reducerea partii variabile ca procent din total salarii astfel incat sa se atinga nivelul practicat la nivel european – 10%.

Autor: Cosmina Doicu