Nu stiu altele cum sunt – caci sunt casatorit(e); dar eu, chiar cand nu ma gandesc la limba romana, stiu ca ea cauta sa exprime lumea mai bine si mai inconstient decat utilizatorii ei, care de altfel ii sunt folositori. Insa limba noastra s-a dedat pe negandite la coalitie cu engleza in ultima vreme, de cand petrolul a inceput si dansul sa bolboroseasca pe limba lui Othello, si de cand cu caderea Cortinei de Fier intr-un buzunar al Internetului. Gata cu franceza si cu sunetele ei neadormite si de nepronuntat („jio“, „lio“ ie liezotra)! Ca, adica, de ce sa vorbesti prost franceza, cand poti sa blablaiesti in engleza sparta? Cum broken English s-a vadit a fi limba cea mai universala a zilei, si cum tarii stau acum la raveneala, hip-hop si noi la planetar! C?sar est mort! Long live, Caesar! Iti e teama ca engleza va cuceri lumea, facand toate celelalte limbi sa ramana in staulul lor? Te ia cu friguri cand te gandesti ca limba materna o sa se incovoaie sub talpa tatucului care ne brain-washingtonizeaza? Ca, in Romania integrata, la serbarea de clasa a IV-a copiii or sa recite „Scrisoarea III“ in doi timpi cu subti(t)lu englezesc? Nu-ti fie frica, romane! Cata vreme vei avea cosmare, romana va supravietui. O va face prin si dincolo de tine. Chiar si cosmarul ca romana o sa dispara, tot pe romaneste ne vine (s-o spunem). Dar intre visele englezesti si the Romanian nightmares se strecoara cate o vorba, cate-o gafa, pana cand se strange de-o limba de granita. Ea nu-i nici alba, nici neagra, nici macar creola: e o limba de mijloc, in care se aduna, ca la Mosi, un substantiv de ici, un numeral de colea, un Santa Claus, un verb englezesc cu terminatie romaneasca, un air conditioner cu un prichici, pana cand am pus-o de-o ditamai limba. Ce, e o limba caraghioasa? Dar ce, viata cum e? Cum s-o iei in serios cand nimeni nu iese viu din ea? Si cum se numeste aceasta limba, cum este ea, apreciati contemporani? E rongleza. E o limba la mijloc de codru des unde complex?le ies. O sa ziceti ca rongleza asta (apropo de by the way, vorbitorii de engleza ii spun „Wronglish“), e un moft al vremilor noastre, la fel de trecator ca ele. O sa va zic ca nu aveti dreptate. V-am zis-o.
Rongleza nu este un moft; o stiu din experienta, caci am tradus vorba „moft“ in engleza, am scris-o „mopht“ si le-am explicat nord-americanilor ce inseamna. Asa le-am spus: „mopht“ inseamna „trifle“, „really?“, „so what?“ „you don’t say!“ sau „bullocks!“; iar „a face mofturi“ – „to act spoiled,“ sau „to be picky.“ Caragiale, au aflat ascultatorii, a intors moftul si pe stanga si vitavercea ca pe-o omleta la Staline, pana ce a scos din el un soi-de-concept bun pentru orice vreme – vezi-bine, un raspuns dat variatelor forme de viata, inclusiv moartea. De pilda: „She: – „I love you!“; He: – „Mopht!’“; „He1: „I am dying!“; He2: „Mopht!’“; si asa, ma rog, mai departe – dar nu pana intr-acolo incat sa le explic ca drogul acesta face din om un moftangiu, sau „asiasin,“ daca chiar vreti. Iar cand au aflat, mare, nord-americanii ca Nenea Iancu a scos o fituica numita „The Romanian Mopht“, nu putini dintre ei si-au dat pe fata entuziasmul fata de cultura si naravurile noastre, declarand ca vor sa se faca romani.
Ei bine, si engleza, bless its heart, e blagoslovita cu un cuvant cam ca moftul nost’ strabun: cuvantul „whatever“ (care se pronunta oatèvar), care, si el inseamna mai multe. De pilda: „parca-mi pasa“ (– „Vrei sa vii la noi la cina?’; – „Whatever…’); „lehamite“ (– „Te doare la inima, Johnny, mama?’; – „Whatever…’); „asi!“ (– „imi imprumuti niste bani? Sunt la stramtoare’; – „Whatever…’); „ma-iubeste-nu-ma-iubeste“ (Ea: – ,Ma mai vrei ca-n prima zi?’; El: – „Whatever…’; Ea: – „Whatever???’; El – „Da, esti din ce in ce mai frumoasa’). Moftul nostru-i mai taios decat lancedul „whatever“: moftul e concluziv ca vorba judelui, el afirma vointa vorbitorului si dreptul acestuia de-a o pune in vorba. Moftul este contrariul lui „poate“; el nu mai da loc la discutii, in sensul ca ii neaga celuilalt dreptul de a mai spune ceva, cam ca injuratura vag deghizata ce este. Aproape in acelasi timp, „whatever“ inseamna „nu-mi pasa“ (I don’t care); „nu ma bag (not my business)“; mioriticul „faceti ce vreti cu mine“ (– „I’ll kill you!“; – Whatever….); si, mai presus de toate, inseamna „lasati-ma-n pace“ (let me be).
In engleza, „whatever“ e semnul drepturilor omului care il pronunta (si a faptului ca omul e inocent pana cand e dovedit vinovat, spre deosebire de moftul invers al justitiei noastre original-orientale).
Si atunci, daca moftul e romanesc si whateverul englezesc, cum ramane cu rongleza? Ei bine, a sosit clipa de a va dezvalui adevarul: poatever e singura vorba cu adevarat ronglezeasca. Nu doar pentru ca suna plin, ci mai ales pentru ca exprima ceva adanc si nou. Poatever este intaiul termen profund al ronglezei, propriu numai ei, inalienabil. Poatever e vorba in doi timpi si in doi peri, ambii necesari ca motorul unui Trabant; ea incepe printr-un „poate“, ori poate un „poate-poate“, un licar de speranta ce e de’ndata castrat de „whatever“ – dreptul omului! Vag de vag, poatever este fundamentul ronglezului, semnul identitatii lui cu cratima (de roman-american, de roman-internetist etc.), inima dialecticii lui acum nascande. Nu-i frumoasa, dar ezixta, nu e fixa, dar e mixta, nu-i nici marea, nici faleza, si-o poatever toti: rongleza. Poatever e noua noastra contradictie.
Poatever e primul termen al noului contract intre national si universal pe care geniul romanesc il semneaza pe crancena reduta a istoriei. Adio, bomba cu protocroni! Adio, stranie iubire! Adio, sex si razboi rece! Adio, voi! Suntem ca noi!
Luptele in care s-a calit si canit cultura romana, cele dintre sat si oras, dintre autohtonisti si cosmopoliti, dintre decalatii pro-orientali si sincronizantii pro-vestici, dintre samanatoristi si turisti, incep sa capete aer de fresca istorica (un alt fel de a spune ca nu mai sunt chiar actuale, ca they’re history). Acum ca trecem toti, cu arme si bagaje, spre lux-ul occidental al NATO si UE, lupta prezentului si a viitorului (imi permit aceasta profetie deoarece nu platesc impozite in Romania) devine cea dintre poatever si moft. Ea ii va schimba Romaniei fata. Cat despre transfigurare…? Moft! Poatever! (cmihails@uwo.ca)
Autor: Calin-Andrei Mihailescu
