O parte a Vechii Europe a pornit un razboi (murdar) cu cele mai mari state din Noua Europa. Polonia si Romania, caci despre ele este vorba, sunt amenintate cu voce ingrosata ca integrarea lor europeana va avea de suferit, daca se va dovedi ca au gazduit centre de detentie americane in care militanti internationali pentru dreptul de a pune bombe oriunde si de a ucide civili inocenti, pe scurt teroristi, ar fi torturati ca sa dezvaluie unde planuiesc sa puna la cale urmatoarele atentate.
Americanii vor sa stie ce oras european vizeaza teroristii de Craciun: Paris, Berlin sau Roma. Sute sau mii de barbati, femei si copii si-ar putea pierde viata, spulberati de cei carora Vechea Europa le plange acum de mila. Exista precedente. Amenintarea nu este ipotetica. New York, Madrid si Londra au avut de suferit deja de pe urma „militantilor“ carora li se „incalca“ acum drepturile. Nimeni nu se gandeste ca in fata atrocitatilor comise de teroristi, pana si legislatia internationala ar trebui modificata. Ce-ar fi daca intreaga Europa ar ajunge sa traiasca in teroare, cu spaima ca maine un avion, un tren sau o rama de metrou sar in aer, ucigand tot ce misca in jur. Sau poate Vechea Europa, cel mai bine reprezentata acum de domnul Jacques Chirac, dupa disparitia din scena a lui Gerhard Schroeder, asteapta vreo bomba nucleara artizanala, made in Iran, ca sa se convinga de nocivitatea „terorismului“. Din reactiile la scandalul montat de Human Rights Watch, dar nedovedit inca, s-ar putea trage concluzia ca Vechea Europa si institutiile ei abia functionale, precum Consiliul Europei sau Comisia Europeana, nu iau terorismul in serios, ci doar sloganele de succes din perioada Razboiului Rece, cu care, nu-i asa, a castigat atatea batalii. Ca sa nu mai vorbim despre ipocrizia Vechii Europe in relatia cu America, de pe urma careia tot are de castigat de 60 de ani incoace. Cine le-a salvat europenilor dreptul la libertate in fata agresiunii naziste, in cel de-al Doilea Razboi Mondial? Cine a pus pe picioare Vechea Europa dupa razboi prin generosul Plan Marshall? Cine a asigurat umbrela de securitate a Europei timp de 50 de ani? Cine a pus capat Razboiului Rece si a doborat Cortina de Fier? Europenii? Nu, americanii. Cine i-a alugat practic pe sovietici din Europa? Comunitatea Europeana a celor noua? Nu, americanii. Cine a pus capat epurarilor etnice din Kosovo? Franta? Germania? Nu, trupele americane din NATO. Cine asigura in continuare securitatea Europei? Fortele NATO conduse de americani.
In asemenea conditii, sunt de inteles resentimentele Vechii Europe. De 60 de ani nu a reusit nimic fara ajutorul Americii. Ar vrea sa scape de tutela, dar n-are ce pune in loc. Cu o ipocrizie greu de inteles, Germania si Franta s-au intovarasit, din 2003 incoace, cu fostul lor dusman de moarte din perioada Razboiului Rece. Cu Rusia, cu marea democratie rusa condusa de vajnicul urmas al lui Stalin, Vladimir Putin. S-au aliat cu Rusia lui Putin impotriva americanilor! Prilejul le-a fost oferit de conflictul din Irak. Si daca tot au facut-o, au uitat brusc si de incalcarile flagrante ale drepturilor omului din Cecenia ori din alte parti ale Federatiei. Iar daca tot nu au forta de a-i lovi pe americani, ii ataca pe aliatii acestora mai firavi din noua Europa.
Polonia si Romania se apara, deocamdata, spunand ca nu au adapostit asemenea centre CIA de detentie a teroristilor. Poate ca ar trebui sa atace, explicandu-i patronului Vechii Europe, Jacques Chirac, ca, daca montajul HRW ar fi adevarat, poate ca asa inteleg americanii sa apere Europa. Si ca amenintari exceptionale, precum terorismul, cer, macar pentru o vreme, masuri exceptionale. Oricum, ar trebui adaugat, parafrazandu-l pe Chirac, ca „Vechea Europa a pierdut o buna ocazie de a tacea“. Caci in cele din urma, ipocrizia, fie ea franco-germana, se plateste. Cu varf si indesat.
Autor: Radu Busneag
