Escrocii au gasit o noua cale de a exploata diferentele de TVA dintre statele membre ale Uniunii Europene. O investigatie a ziarului britanic “The Guardian” scoate la iveala schema pe care o folosesc acesti intreprinzatori ai ilicitului, pe care o numesc “caruselul TVA-ului.”
Caruselul fraudei
In general, aceasta schema se poate aplica la comertul de produse electronice scumpe, precum computerele si telefoanele mobile. Produsele sunt mai intai importate intr-o tara UE in care comercializarea lor este scutita de TVA. Cand sunt scoase la raft, un TVA fictiv se adauga la pret, iar suma suplimentara de bani este incasata de comercianti, in loc sa fie predata guvernului.
“Caruselul” se formeaza cand produsul este re-exportat catre o alta tara unde nu se aplica TVA. La momentul iesirii bunului din tara, TVA-ul este cerut inapoi de la autoritati de catre compania exportatoare, desi el nu a fost platit niciodata. Cu cat schema se repeta de mai multe ori, cu atat profitul obtinut pe seama guvernelor statelor UE este mai mare.
In unele cazuri, schema este “reciclata” chiar, in afara Europei: dupa ce parcurge cateva state europene, produsul este exportat intr-o tara din afara UE unde nu se aplica TVA, pentru a fi reintrodusa apoi in circuitul european.
Costurile afacerii
Frauda de TVA este cel mai important tip de frauda la nivel european, a declarat comisarul european al Finantelor, ungurul Laszlo Kovacs. Conform estimarilor, “Caruselul” fraudei costa statele europene aproximativ 60 de miliarde de euro anual, ceea ce reprezinta intre 2-2,5% din Produsul Intern Brut european. Aceasta suma este de cinci ori mai mare decat cifra investitiilor europene in politici sociale si este echivalenta cu cheltuielile de sustinere a Politicii Agriculturale Comune.
Tinand cont ca PAC reprezinta aproape jumatate din bugetul european, dimensiunile fraudei nu sunt deloc neglijabile si gasirea unei solutii ar insemna importante fonduri suplimentare pentru programele europene.
Cine sunt vinovatii pentru pierderi?
Reporterii de la “The Guardian” au contactat o persoana implicata in conceperea acestor fraude, care a declarat: “Avem cate un pai in fiecare oala cu venituri TVA din Europa si vom tot continua sa sugem bani pana cand le golim pe toate. Actionam la scara mai mare decat vreun guvern isi imagineaza sau vrea sa admita”.
De fapt aceasta este problema principala a autoritatilor europene, ca statele individuale nu sunt gata sa recunoasca dimensiunea problemei si sa ia masurile necesare stavilirii furturilor de acest fel. Desi exista investigatii in acest sens atat la nivel national cat si european, autoritatile politienesti declara ca guvernele nu coopereaza suficient.
Un responsabil britanic a declarat: “Guvernele europene se comporta ca niste alcoolici in aceasta privinta. Mai intai ar trebui sa recunoasca existenta unei probleme, pentru a putea incepe sa se faca ceva.”
Colaborarea guvernelor este absolut necesara deoarece TVA-ul este o problema care sta sub jurisdictia statelor membre. Autoritatile europene pot numai sa le indemne spre cooperare antifrauda, nu sa le forteze.
Propunerea Comisiei Europene
Pentru a contracara atitudinea statelor membre, Comisia Europeana face eforturi inspre crearea unei strategii comune antifrauda. In iunie 2006, Laszlo Kovacs a propus urmatoarele masuri statelor membre, publicate pe pagina de internet a Comisiei Europene: “Imbunatatirea cooperarii dintre Statele Membre prin introducerea unor noi mecanisme administrative, initiative legislative si crearea unui Forum Comunitar pentru cooperarea administrativa. Dezvoltarea unei abordari comunitare a relatiei cu statele terte.
Modificarea sistemului actual de TVA si accize, pentru a intari principiul de responsabilitate comuna pentru plata taxelor. Extinderea principiului de taxare inversa (care cere companiilor europene sa isi aplice singure TVA pentru serviciile provenite din alte state membre sau din state terte, cum se intampla in domeniul constructiilor).” Acestea sunt insa doar propuneri.
Pentru a fi adoptate, este nevoie de unanimitate in Consiliul Europei, iar unanimitatea va fi dificil de atins daca guvernele individuale nu sunt pregatite sa recunoasca gravitatea problemei.
Autori: Claudia Ciobanu, Bogdan Vasilescu
