Potrivit unui studiu al Bancii Nationale a Romaniei (BNR) referitor la rolul Fondurilor de Garantare a Creditelor (FGC) in cadrul sistemului financiar din tara noastra, managementul FGC nu a gasit, inca, solutii de a pune in valoare resursele disponibile functionalitatilor specifice. Pe de alta parte, corectarea rapida a acestei situatii ar putea reprezenta un risc in viitor, daca se va realiza prin scaderea exigentelor in procesul de acordare a garantiilor.

Din perspectiva implementarii Basel II, analistii BNR considera ca FGC ar trebui sa-si consolideze managementul riscului pentru a creste sansele de a obtine un rating mai bun din partea agentiilor specializate.

Cauze ale subestimarii riscurilor

Fondurile de Garantare a Creditelor care actioneaza in Romania au acordat extrem de putine garantii in perioadele de contractie a activitatii de creditare, dar, incepand cu anul 2002, adica o data cu expansiunea creditului neguvernamental, i-au crescut aproape exponential volumul garantiilor acordate. Nefiind inca reglementate si supravegheate de nici o autoritate, nu se poate vorbi de o metodologie unitara sau care sa respecte exigentele bancare. Cu toate acestea, potrivit studiului BNR, luand in calcul ratele de solvabilitate de regula de ordinul zecilor de procente (fata de nivelul de referinta de 12% pentru institutiile de credit romane), fondurile de garantare a creditelor din tara noastra sunt in prezent entitati sigure. Totusi, analistii BNR apreciaza ca fondurile in discutie subevalueaza, in unele cazuri chiar considerabil, riscul de credit pe care se angajeaza sa-l preia de la clienti. Explicatia principala a unui asemenea comportament ar putea fi ca unele FGC utilizeaza in activitatea lor atat resurse alocate de catre statul roman, cat si fonduri comunitare care au destinatie implicita subventionarea indirecta a posibilelor pierderi care pot aparea din activitatea de creditare.

Citeste si:  Adio gripa aviara! Romånia reia exporturile de carne de pasare

Semnal de alarma

Cresterea semnificativa a gradului de concentrare a expunerilor FGC reprezinta un alt risc semnalat de studiul BNR: “Astfel, daca la nivelul anului 1998 exista deja un nivel mare de concentrare, garantiile fiind acordate in special catre companii care activau in industrie (65%) si agricultura si servicii auxiliare (30%), la sfarsitul anului 2004, situatia s-a agravat. Au ramas majoritare aceleasi doua domenii, dar pe companiile din agricultura exista o expunere de aproape 85%, in timp ce industria cuantifica o expunere sub 10%”. Prin urmare, daca apare un soc negativ in aceste domenii (in special in agricultura), este foarte posibil ca FGC sa fie nevoite sa suporte pierderi substantiale. Totodata, daca nivelul de concentrare excesiv pe un anumit domeniu este in special rezultatul unei politici a statului pentru care acesta asigura si garantii in mod corespunzator, atunci posibilitatea unui risc sistemic la nivelul FGC se reduce.

Propuneri

Fondurile de garantare a creditelor au intreprins pe langa banca centrala numeroase demersuri care au vizat recunoasterea calitatii de diminuator de risc de credit a garantiilor emise de FGC. BNR apreciaza ca daca institutiile de credit considerau ca garantiile emise de FGC au capacitatea sa reduca riscurile aferente pierderilor asteptate, atunci puteau obtine o imbunatatire a performantei financiare a debitorilor (bancile). “Aceasta era, in fapt, o recunoastere indirecta a calitatii de diminuator de risc de credit pentru garantiile FGC. Prin utilizarea ei, bancile si-ar fi putut reduce cerintele de provizionare intr-o proportie semnificativa in cazul in care ar fi considerat ca in metodologia de evaluare a performantei financiare a debitorilor, existenta unei garantii din partea unui FGC trebuie ponderata cu un factor important. Aceasta abordare ar fi putut schimba clasa de incadrare a debitorilor in directia diminuarii cerintelor de provizionare”, se arata in studiul BNR.

Citeste si:  UE, gata de lupta cu efectul de sera

Autor: Cristina Tivers