(1) Practica, in prezent interzisa, prin care un investitor mare dispunea ca brokerul care a executat tranzactia sa “renunte” la o parte din comision in favoarea altui broker. Aceasta practica era foarte des intalnita in perioada in care ratele comisioanelor erau fixe, iar tranzactiile mari produceau in mod artificial comisioane mari din care o parte era transferata altor firme care furnizau investitorului servicii pretioase, cum ar fi servicii de analiza. (2) Termen folosit in tranzactiile cu valori mobiliare in care sunt implicati trei brokeri. De exemplu, Brokerul A, broker de ring al unei firme de brokeraj, executa un ordin de cumparare pentru Brokerul B, alt broker al acelei firme, care la acel moment are prea multe ordine de executat. Brokerul A incheie tranzactia cu Brokerul C (brokerul firmei de brokeraj vanzatoare). Brokerul A “renunta” in favoarea brokerului B astfel incat raportul de tranzactionare va indica o tranzactie intre Brokerul B si Brokerul C, desi tranzactia a fost incheiata de fapt intre Brokerul A si Brokerul C.
