Contractele de credite de consum si pentru investitii imobiliare acordate de banci si institutiile financiare nebancare (IFN-uri) vor trebui sa contina obligatoriu nu doar datele privind scandentarul creditului si dobanda ci toate celelalte costuri, reprezentate de comisioane si taxe aferente creditelor. Aceasta prevedere a fost adaugata in proiectul de modificare ºi completare a Normei BNR nr.10/2005 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice. Alte modificari aduse in noua norma se refera in principal la includerea IFN-urilor la conditiile de creditare si a riscului aferent practicate in prezent de bancile comerciale.
“Alaturi de principal si dobanda, cum se procedeaza in prezent, se vor adauga rubrici cu privire la toate celelalte costuri ale creditului”, a precizat Adrian Vasilescu, consilierul guverantorului BNR.
Noua norma de creditare precizeaza urmatoarele:
“Creditele de consum ºi creditele pentru investiþii imobiliare sunt acordate pe baza unui contract de credit ale cãrui clauze vor fi stabilite prin reglementãrile interne ale împrumutãtorilor, cu respectarea prevederilor prezentelor norme ºi, dupã caz, a dispoziþiilor cuprinse în legi speciale aplicabile.
Contractul de credit va cuprinde, în mod obligatoriu ºi fãrã a fi limitative, clauze referitoare la:
– condiþiile de scadenþã, dobâ
ndã si orice alte costuri, inclusiv pentru sumele neachitate la scadenþã reprezentând rate de credit ºi/sau de dobândã;
– neonorarea la scadenþã a principalului ºi/sau a dobânzii;
Vechea norma mentiona doar conditiile de scadenta si dobanda, fara a se preciza si celelalte costuri ale creditului.
Aceste costuri sunt reprezentante, in principal, de comisioanele de administrare sau gestiune a creditului, percepute lunar sau anual, precum si cele privind plata asigurarii de viata sau a locuintei ipotecate, acolo unde este cazul.
Pe de alta parte, noua reglementare simplifica modul de acordare a creditelor de valori mari, acestea putand fi aprobate de banci fara avizul comitetelor de risc ale bancilor, obligatoriu in prezent.
In privinta modalitatilor de calcul al sumelor ce pot fi acordate de banci, nu s-au operat modificari. Astfel, pentru creditele de consum, rata poate fi cel mult echivalentul a 30% din venitul net al solicitantului sau al familiei, sau 35% in cazul creditelor pentru investitii imobiliare, la fel ca in prezent.
Suma tuturor ratelor, indiferent de finantator, nu poate fi mai mare de 40% din venitul net.
Asadar, ca noutate, in calculul ratelor vor intra si creditele acordate de IFN-uri (creditele de consum din magazine) sau ratele de leasing de la societatile de leasing, cu toate ca si acestea erau, intr-o anumita masura, reglementate de vechea norma.
