Romania se confrunta cu cea mai importanta migratie demografica din ultima suta de ani. Un fenomen similar, dar de o amploare mult mai redusa, a avut loc la inceputul secolului trecut cand, in special sute de mii de tarani transilvaneni, goniti de saracie sau animati de dorinta unei agoniseli imposibil de strans in tara, plecau la munca in strainatate, destinatia predilecta fiind Statele Unite. Acum se petrece, in esenta, acelasi fenomen: Romania are un surplus de forta de munca exportat te miri unde. Daca in perioada comunista somajul era practic zero si doar putinii „paraziti“ nu-si gaseau un loc de munca, fie el si platit mizerabil, schimbarile de dupa ’89, cu inchiderea sau supravietuirea din ce in ce mai dificila a companiilor de stat au dus la o scadere drastica a locurilor de munca. Privatizarile au insemnat un alt soc, cu o selectie dura si specializata a angajatilor. Exportul de forta de munca e cauzat de performantele economiei autohtone, care a acumulat arierate imense si productii pe stoc fara valoare comerciala. Aruncati in somaj sau exasperati de nivelul derizoriu al salariilor, milioane de romani si-au luat lumea in cap, pusi pe fuga de o economie care le oferea foarte putin sau nimic. Cei care isi gasesc un rost, provizoriu sau definitiv, in strainatate pot fi impartiti in doua mari clase: persoane slab sau mediu calificate si altele, ilustrand atat de comentatul exod al creierelor. Prima categorie o gasim, de pilda, masiv exprimata in slujbe mai mult sau mai putin sezoniere, la cules de capsuni, citrice sau masline in Spania, Italia sau Grecia, dar si in constructii (Israel, Italia etc.). Ca un burete ii absorb pe informaticienii romani Canada, Germania, Statele Unite etc. De vreo doi ani incoace efectele acestei deplasari de forta de munca in exterior incep sa se simta in economia romaneasca. Potrivit unor estimari oficiale, circa 3 miliarde euro ar fi fost expediate acasa in 2005 de cele aproximativ 2,5 milioane de romani muncind legal, semilegal sau la negru prin cele strainataturi. E o mana cereasca primita fara ca guvernantii sa miste vreun deget. Dimpotriva, guvernantii au manifestat un inadmisibil exces de zel, primindu-i cu cateva luni in urma pe „capsunari“ nu cu bratele deschise, ci cu sicane birocratice despre care s-a dovedit ca doar partial respectau niste cerinte ale UE. In jur de un miliard de euro e asteptat sa intre in tara numai in aceasta luna din munca truditorilor romani pe alte meleaguri. O intrare salutara de valuta care va compensa un alt miliard de euro (reprezentand rambursarea unor datorii externe si plata datoriei publice) ce va parasi Romania in decembrie. Acest flux de valuta ar putea deprecia moneda nationala fara o foarte probabila interventie a BNR. Tratati ca niste aventurieri exotici, „capsunarii“ romani si-au castigat o pozitie in economie care, in urmatorii ani, tinde sa devina prin extensie o problema tinand deja de siguranta nationala.
Autor: Radu Calin Cristea
