Daca albinele ar disparea de pe Pamant, atunci oamenii ar mai avea la dispozitie doar patru ani de trait. Odata cu albinele ar disparea polenizarea, ar diparea plantele, apoi animalele si la sfârsit oamenii, spunea Albert Einstein. Polemica de pâna acum având ca subiect introducerea de soiuri de plante agricole modificate genetic în România s-a oprit la nivelul discutiilor emotionale de seminar.
S-a pornit mereu de la “axioma” ca un organism modificat genetic (OMG) trebuie sa aiba un defect “ascuns” care sa-l faca periculos pentru mediu sau pentru oamenii care intra în contact cu el. Pentru prima data, anul acesta nivelul sentimental a fost depasit. Din ce în ce mai multi cercetatori privesc cu maxima circumspectie noile “superplante”, baza “superproductiilor agricole”. Si primele semne de îngrijorare au început sa apara.
Intr-un articol aparut nu demult în prestigioasa revista germana “Der Spiegel”, erau consemnate primele rezultate ale unei cercetari stiintifice de laborator efectuate la Universitatea din Jena care si-a propus sa studieze efectul polenului de porumb modificat genetic asupra albinelor.
De unde a venit ideea proiectului de cercetare? Din teren.
Apicultorii germani au constatat ca au început sa le moara albinele din colonii, aparent fara nici o explicatie. Singurul indiciu era acela ca si în Statele Unite s-au semnalat astfel de cazuri în care au disparut colonii întregi de albine. Cu diferenta ca în SUA, fenomenul s-a extins ajungând sa fie considerat ca reprezentând o reala amenintare pentru economia americana.
Un fenomen similar a fost constatat si în Bavaria de Nord, unde colonii întregi de albine practic au disparut fara urma. Oficiali germani au anuntat o scadere dramatica de circa 25% a numarului de albine dintr-un stup. În cazuri individuale, pierderile efectivelor de albine au mers pâna la 80%. Prima concluzie care s-a impus a fost ca exista o otrava speciala sau o substanta activa care omoara albinele. Si asa s-a decis initierea unei cercetari care sa încerce rezolvarea misterioaselor diparitii.
Una dintre ipoteze a fost ca sursa dezastrului ar putea fi polenul porumbului modificat genetic. Primul studiu al universitarilor de la Jena s-a desfasurat între 2001 si 2004. Iar rezultatele preliminare au creat atâta îngrijorare ca au ajuns si în mass-media.
Experimentul a fost foarte simplu. Savantii au alimentat grupuri de albine cu polen alterat de porumb Bt timp de sase saptamâni si au constatat la încheierea perioadei ca în corpul insectelor a putut fi identificata otrava “genetica”, menita sa apere planta de daunatorii agricoli, la un nivel de 10 ori mai ridicat decât se gaseste în mod normal în polenul propriu-zis. Incercând sa-si continue cercetarile, echipa s-a blocat, constatând ca “cei care au banii necesari nu sunt interesati, iar cei care sunt interesati nu au suficienti bani”.
Date fiind cele de mai sus, putem conchide ca problema introducerii OMG-urilor în agricultura autohtona este o chestiune mai spinoasa decât am crezut initial, iar consecintele unor decizii pripite, in necunostinta de cauza, ar putea avea consecinte catastrofale, unele dintre ele greu de prevazut si, implicit, greu de combatut. De aceea încheiem cu un dicton pe care îl apreciem ca fiind foarte potrivit aici: “prudenta este mama întelepciunii”. Pâna nu este prea tarziu.
